Sub Jamaicanul soare mioritic
Graficul de mai jos
(sursa: ©
TrendEconomy.com) prezintă procentul de populație rurală în
România, comparativ cu cele din UE (media a 28 de state), și alte
câteva țări, din 1960 până în 2013. România iese în evidență
prin procentajul decisiv mai mare al populației rurale. Dacă în
1960 eram la egalitate cu Bulgaria, azi Bulgaria a atins media UE, în
timp ce România a rămas la mare distanță. Alte țări estice, ca
Polonia sau chiar Rusia, sunt de asemenea mult mai
urbane
decât România. Se pot nota chiar tendințe precum cea din Olanda,
de a reduce populația rurală în anii foarte recenți încă mai
mult sub nivelul mediei europene. Dacă ne uităm la procentajul de
70% din 1960, înțelegem că aproape toți suntem de la sat – doar
că unii s-au mutat recent (de un an de, zece, sau de 50) la oraș.
Chiar așa de
diferită să fie România de estul Europei? O privire pe datele Băncii
Mondiale (aici)
arată în fapt că printre cele 211 țări și teritorii indexate în lume, România
este undeva la mijloc (locul 118), cu 46% populație rurală, constant pe ultimii
trei ani. Exact același procentaj cu Jamaica.
Similar de asemenea cu cele ale Slovaciei, Sloveniei, sau Serbiei.
Comparați cu 2% în Belgia, sau 14% în Suedia.
Fiind atât de
diferiți sub acest aspect față de majoritatea restului Europei, e
normal să fim diferiți și sub altele. Diferiți
- nu inferiori, nu superiori.
Dar de ce suntem
oare diferiți în aceste statistici? Dincolo de dezvoltarea
economică industrială, mai este de enumerat și aspectul
administrativ, de formalități. În datele Băncii mondiale, și
inclusiv în cele din graficul de mai sus, noțiunea de „rural”
este definită de fiecare țară după propriile criterii. Spre
exemplu, în
Canada e vorba de localități cu densitate mai mică de 150 de
locuitori pe kilometrul pătrat. Definiții similare, dar cu alte
numere, au și alte țări. România nu are o astfel de definiție
strictă. Se vorbește la noi vag de „densitate de populație mai
mică” și de „lucratul pământului”. După criteriile
canadiene, cea mai mare comună din România (Florești-Cluj), cu o
medie de 800 de locuitori pe kilometrul pătrat, ar fi însă de fapt arie
urbană. Multe alte sate și comune din
țara noastră sunt probabil în situații similare. De aceea s-ar
putea ca socotind după criterii
internaționale, România să aibă aproape același nivel de
populație rurală cu restul UE.
Graficul de mai sus (și locul 118 la nivel mondial) este
posibil deci să fie o minciună, ca
efect al modului diferit în care privim chestiunile administrative.
Irie
man,
ca-n Jamaica...
Comentarii
Trimiteți un comentariu