Democrație

Continuând seria comentariilor din studiul PNAS despre care am mai vorbit aici și aici, cum stăm cu democrația? Pentru acest cuvânt scorurile sunt de la ~6,5-7 (spaniolă, portugheză, engleză, franceză, germană), la undeva în jur de 6 în rusă, coreeană și chineză (cu cel mai mic scor în rusă, în jur de 5,7). Indonezienii și arabii par că nu prea doresc să discute subiectul, de vreme ce cuvântul nu apare pe lista celor mai uzuale 10000 cuvinte.

Pentru un cuvânt înscris pe stindardele multor națiuni, în Constituțiile lor, și pe buzele martirilor cu sângele cărora s-au construit societățile moderne, „democrația” e poate subapreciată chiar și la scoruri de 6,5 - ca să numai vorbim de 5,7. Dar uneltele ei?

Cuvântul „vot” (în diverse versiuni) apare între doar 6,5-5,5 (portugheză), 6,0-5,0 (spaniolă, engleză, indoneziană, franceză, germană, arabă, rusă, coreeană, chineză – coborând chiar la 4,9 pentru „votanți” în chineză, și 4,5 pentru „votanți” în rusă.

Ce anume votăm?
Președinte? Scorurile acestui cuvânt (sau ale variațiunilor sale) sunt în jur de 5 (coborând până la 4,8 în câteva cazuri) în spaniolă, portugheză, franceză, rusă, coreeană și chineză, și cu circa 0,5 puncte mai sus în engleză, germană, arabă și indoneziană.
Parlament? Scorurile cuvântului (și ale derivatelor sale, precum „parlamentar”) sunt și mai rele – la ~5 în spaniolă, engleză, franceză, germană, chineză, și ~4 în portugheză, franceză, germană. În coreeană găsim doar „anchetă parlamentară” la 4,1, în timp ce pe indonezieni și arabi subiectul nu pare să îi preocupe suficient ca să îl regăsim între cele mai folosite 10000 de cuvinte. Cuvântul „senat” se găsește doar în portugheză (3,5), spaniolă (4,4), engleză (4,7), franceză (4,5), germană (5), arabă (5,8) și chineză (5,3).
Politicieni? Scorurile sunt în jur de 4,5 (germană, coreeană), 4 (coreeană), 3,5 (engleză). În rest, pare că lumea nu prea vorbește despre acest cuvânt.

În general, ca oameni, pare să ne placă să enunțăm și să îmbrățișăm public și oficial principii aparent generoase (precum democrația), dar când suntem întrebați mai în detaliu constatăm că „practica ne omoară”. Astfel, dacă ar fi să facem media scorurilor obținute de aproape fiecare angrenaj din mașinăria democrației (votul, reprezentanții aleși, instituțiile alese prin vot) obținem un scor mai mic decât pentru însuși cuvântul „democrație” - un scor care poate chiar sugerează antipatie. Am insistat însă pe „aproapeîn fraza de mai sus: un angrenaj al democrației care poate în mintea noastră contrabalansează tot rolul negativ al „votanților” și „politicienilor” este propria persoană. Cuvântul democrație aduce poate promisiunea de a nu fi fie uitat, de a nu fi nedreptățit flagrant. Și dacă ingredientul pozitiv din democrație ar fi propria persoană, cele negative se pot raporta poate toate la un singur cuvânt: „them” (cu sensul de „ei, aceia, ceilalți”) - un cuvânt care în toate limbile are un scor cel mult neutru, în jur de 5+, coborând chiar în unele variante până către 4 (portugheză, coreeană), și fără să apară explicit tradus ca și cuvânt independent în arabă sau chineză. Ceilalți, alții sunt întotdeauna vinovați că n-au luat exemplul nostru, sau că n-au cerut/ascultat opinia noastră, sau că n-au votat cu cine trebuie, sau că n-au votat deloc, sau că au votat prea mult, sau că odată votați în funcție nu au performat pe cât de bine am fi vrut noi, sau că nu ne acordă suficient din respectul, încrederea, timpul, sau, mai generic spus, resursele lor.


N-am încercat aici să pun în discuție utilitatea sau sensul democrației. Am încercat să dau doar o ilustrare a modului în care, la noi sau în altă parte, avem inconsecvențe în discurs – inconsecvențe care sunt firești surse de conflict steril și de ineficiență organizatorică. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.