Sedentarismul strică. Sau nu. Dar ce vină are ecranul?

Un studiu recent arată că băieții de 15-19 ani care nu desfășoară activitate fizică dar petrec mult timp în fața ecranului (TV, calculator, orice altceva) au o densitate a a mineralelor în oaselor mai mică. În schimb, în cazul fetelor din aceeași categorie de vârstă, efectul a fost opus.

Studiul a fost realizat într-o țară cu un nivel de trai dintre cele mai bune – Norvegia. E de aceea greu de crezut că „timpul petrecut în fața ecranului” e altceva decât un indicator direct al sedentarismului – adică a ceva ce există dintotdeauna, fără să fie vina lui Tesla, Edison, Marconi și alții. E evident că orice sedentar, într-o societate suficient de tehnologizată, va avea în fața lui vreun ecran. Dar oare oasele lui n-ar fi arătat la fel și fără acel ecran? Dacă în loc de TV ar fi recurs la citit, sau la cusut, sau la jucat cărți, sau la studiat, sau la dormitat, sau...?
E poate bine să ne amintim că „ecranul” e un accesoriu al sedentarismului, fără a avea neapărat efecte malefice intrinseci. Și că e vina altor tehnologii (roata, curentul electric, medicamentele, refrigerarea, motoarele, petrochimia, și așa mai departe) că avem prea mult timp liber – timp care poate fi folosit inclusiv sedentar.

Majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că nu suntem construiți (creați, evoluați, etc) pentru o viață complet sedentară. Deci e clar că, cel puțin până când ne reconstruim în vreun alt fel, sedentarismul e rău. Dar asta nu înseamnă că trebuie să îl contracarăm cu falsuri precum „ecranul îți face rău”. Nu în fața unor oameni de 15-19 ani, pe care am vrea să îi convingem, eventual prin propriul exemplu, să se deprindă să facă lucruri corecte pentru motive corecte.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Cum aleg revista de specialitate