Dragoste, succes, patrie și moarte

Un studiu publicat în revista PNAS (un sumar se găsește aici) a indexat cuvintele folosite în zece limbi de mare circulație, constatând că (în toate cele zece) cuvintele cu conotație pozitivă predomină asupra celor cu conotație negativă. Acest lucru este în potrivire cu argumentul meu (formulat aici) despre cum publicul (de la noi sau de oriunde) nu vrea știri negative sau scandaloase – ci e eventual mai ușor de păcălit să le acorde atenție.

În studiul din PNAS autorii au selectat cele mai folosite 10000 de cuvinte din fiecare limba, și apoi au solicitat unor vorbitori nativi sa dea note fiecărui cuvânt, între 1 și 10 – unde 10 însemna un cuvânt cu conotații foarte pozitive, iar 1 un cuvânt cu conotații foarte negative.

Lista cuvintelor analizate, și scorul fiecărui cuvânt, sunt disponibile pe site-ul revistei. Citindu-le se pot face mai departe observații precum...

În nicio limbă vreunul dintre cele mai folosite 10000 de cuvinte nu are scor mai mare de 9. Cuvinte cu scoruri mai mari de 8 se găsesc în număr diferit în cele 10 limbi: 118 în spaniolă, 84 în portugheză, 26 în engleză, 13 în indoneziană, 17 în franceză, doar două în germană, 20 în arabă, 15 în rusă, zero în coreeană și zero în chineză. Diferențele sunt notabile și e tentant să le corelăm cu stereotipuri culturale cunoscute – fie că ne referim la zero-ul din dreptul Chinei, Coreei și (aproximativ) Germaniei, fie la situația mai optimistă din limbile latine. Chiar și acolo, se poate argumenta că diferența remarcabilă dintre franceză și spaniolă e neașteptată. Autorii studiului remarcă de fapt (analizând distribuția statistică a scorurilor tuturor cuvintelor) că spaniola este cea mai „pozitivă” limbă (media scorurilor este cea mai mare), iar chineza „cea mai echilibrată” (media scorurilor este cea mai mică, și apropiată de 5, adică de mijlocul scalei – de unde și termenul de „echilibrată”). Apropo de stereotipuri, coreeana este singura limbă în care expresii precum „blablabla” sunt apreciate la un scor foarte mare (deci au conotație pozitivă). O altă particularitate – în limba chineză primul cuvânt legat de dragoste apare mult mai târziu în listă, la doar 7,18 – în timp ce în majoritatea celorlalte limbi e primul sau printre primele.

În aproape toate cele 10 limbi, cuvintele legate de iubire, fericire, zâmbet, râs, distracție, familie sunt printre cele cu scorurile cele mai mari. În fapt, sunt aproape singurele care apar la scoruri peste 8. Excepția notabilă o constituie cuvântul „succes” - aproape singurul cuvânt legat de aspecte cantitativ-competitive pe care îl găsim la scoruri atât de mari. Avem astfel „succesul” pe locurile 9 în spaniolă, 24 în portugheză, 11 în engleză, 13 în indoneziană, 22 în franceză, 54 în germană, 13 în arabă, 41 în rusă, 66 în coreeană, și 4 în chineză. S-ar putea astfel defini câteva grupe: chineza, unde „succesul” e printre cele mai pozitiv apreciate 5 cuvinte, apoi spaniola, engleza, indoneziana și araba (în jur de locul 10 pentru „succes”), apoi portugheza și franceza (locul 20+ pentru „succes”) și, la final, rusa, germana și coreeana (clasând „succesul” în zona 40-70). În plus, engleza pare caz aparte prin aceea că alături de „succes” apar la scoruri mai mari de 8,00 încă trei cuvinte de aceeași sorginte competitiv-cantitativă, și anume trei forme ale verbului „a câștiga”.

Engleza ca una dintre limbile dominante la nivel internațional în afaceri, știință, mass-media, sport, politică internațională, și alte aspecte supuse presiunii competiției, devine locul în care inclusiv o foarte mare parte de vorbitori non-nativi merg ca să expună sau dezbată aspecte competitive. Poate acest lucru a afectat rezultatele. La fel, e greu de apreciat în ce măsură locul la vârf al cuvântului „succes” în chineză ține de cultură în general sau de politica centralizată culturală din ultima jumătate de secol în China. Poziția relativ apropiată de adoptată de cuvântul „succes” în spaniolă , indoneziană și arabă (și apropiată de cea din limba engleză) e instructivă poate pentru a ilustra cât de similari putem în general fi între noi, în ciuda diferențelor culturale și istorice. Coreea și Germania ies însă în evidență printr-o aparentă ușoară desconsiderare a priorității cuvântului „succes”. Să fie din cauză că germanii și coreenii prețuiesc succesul mai puțin decât o fac alte națiuni? Să fie din cauză că îi percep mai acut componenta de efort, ceea ce îl face mai puțin dezirabil? Să fie, dimpotrivă, din cauză că într-o cultură prea competitivă cuvântul „succes” devine, spre deosebire de actul în sine, un loc comun, neinteresant? Să fie vorba de un caracter mai „echilibrat” conform definiției de mai sus?

Locul pe care îl are patria în clasamentele citate e de asemenea poate instructiv. În general numele de țări au scoruri între 5 și 7, indiferent că e vorba de țara în care se vorbește acea limbă sau de alta. Există însă și excepții. De departe, cea mai notabilă este Mexicul, care în limba spaniolă are un scor mai mare de 8; mexicanii, și latino-americanii în general, sunt probabil componenta dominantă a surselor de text analizate de către autorii studiului. Pe aproape este limba portugheză, unde țara în care sunt cei mai mulți vorbitori, Brazilia, are un scor atipic de mare – 7,72. (cu 1,3 puncte mai mult decât... Portugalia). Urmează Indonezia, apreciată de indonezieni cu un scor de 7,3. Coreenii își apreciază propria țară (Coreea de Sud) mai mult decât oricare alta – dar la un scor (6,44) la care și-o apreciază și majoritatea celorlalte națiuni; poate interesant, pe lista de scoruri a coreenilor celelalte țări urmează la mare distanță, sau nu urmează deloc. Chinezii urmează un trend similar coreenilor. Prin contrast, spre exemplu francezii apreciază alte țari (Spania, sau Italia) cu un scor ceva mai bun decât Franța; la fel, germanii au Spania, Brazilia sau Portugalia punctate mai bine decât Germania. În limba arabă Egiptul apare la un scor de 7,2, ca singură țară arabă, după care urmează Franța, Canada, Japonia, și altele... dar nicio țară predominant arabă; pare că pe arabi numele propriilor țări îi interesează foarte puțin.

Cuvântul patrie (în variantele sale patrie, patria, homeland, vaterland, motherland, fatherland, Our country) apare cu scoruri similare majorității numelor de țări – însă este prezent pe lista celor mai folosite cuvinte doar în limbile spaniolă, franceză, arabă, rusă, germană, engleză, chineză. Nu am găsit (poate mi-a scăpat) echivalente ale acestor cuvinte între cuvintele cele mai utilizate din portugheză, indoneziană, și coreeană.

Pe ultimele locuri, cu cele mai mici punctaje, este în general cuvântul „moarte” - sau altele din familia sa semantică. Există însă și aici câteva aparente particularități culturale. În engleză, mai rău ca „moartea” sunt clasate „terorismul”, „violul” și „suicidul”. Asemenea, în indoneziană sunt „crima” și „iadul” (și, dacă ignorăm câteva cuvinte netraduse de autori, ar mai fi divorțul și drogurile, cu „moartea” apărând la un atipic de înalt scor, de 2,0 – față de 1,3 în alte limbi). În franceză, mai rele ca „moartea” sunt „suicidul” și „Hitler”. În germană, tendința e și mai acută – „național-socialismul” și „Hitler” fiind cele mai negative cuvinte; instructiv poate, imediat deasupra lor sunt în ordine foarte apropiată „moartea”, „sclavul”, „războiul”, și „războiul mondial”. În arabă, asemănător englezei și indonezienei, „crima”, „terorismul” și „iadul” sunt imediat lângă „moarte” la finalul clasamentului negativ. În rusă din nou, „ucigaș” și „crimă” sunt notate mai negativ decât „moarte”. În coreeană, „moarte” este mult mai pozitiv clasat decât în alte limbi – la 2,1; cuvintele care în coreeană au primit scoruri mai negative de acesta sunt aproape toate (în afară de „suicid” și „viol”), spre deosebire de toate celelalte limbi, înjurături sau obscenități. Limba chineză se aseamănă coreenei prin scorurile relativ mari (aproape de 2) ale celor mai negative cuvinte; în ordinea descrescătoare a punctajului ultimele trei cuvinte sunt „mort”, „viol” și, cel mai jos clasat... „SIDA”.

Comentariile de mai sus, menținând caracterul oarecum anecdotic sau diletant (analizăm date obținute prin metode științifice, dar nu suntem noi înșine specialiști în domeniu și nu am colectat noi înșine datele), pot oferi indicii despre cum sunt, și cum se văd alte națiuni – și ne pot susține sau contrazice unele prejudecăți sau stereotipuri. Sau, cel puțin, ne pot stimula să ne punem mai multe întrebări. Apropo de care... cum se văd în aceste zece limbi România și românii?

La această întrebare răspunsul nu sună foarte vesel. Cuvântul „România” apare pe listele celor mai folosite 10000 de cuvinte doar în chineză (5,36), germană (5,18) și franceză (4,78). Dacă primele două scoruri, ca și absența din vocabularul uzual al mai multor limbi, sunt similare cu ceea ce am vedea în cazul altor țări est-europene, scorul foarte mic în limba franceză este atipic. Probabil că el arată așa pe fondul imigranților ilegali proveniți din România, și/sau a celor legali care comit ilegalități, și/sau campaniilor media negative. Probabil că unii dintre noi ar dori să vadă România prezentă mai activ și în alte limbi, și prezentă cu scoruri de percepție măcar similare celor pe care le au vecinii noștri, dacă nu mai bune. Pentru aceia dintre noi, poate fi instructiv faptul că niciun alt cuvânt care aduce aminte de România nu e prezent pe listele celor 10 limbi analizate în studiul citat. Nu e acolo nici Bucureștiul (în van legenda „micului Paris”, francezii par să îl ignore), nici alte orașe, nici Dracula, nici Țepeș, nici Hagi, nici Comaneci, niciun ...Escu (fie el Enescu, Titulescu sau Ceaușescu), nici Nastase (care doriți, Ilie sau Adrian), nici Hohenzollern, nici Dacia, nici Dunărea (ce sa mai vorbim de Delta ei), nici Carpații, nici Marea Neagră, nici Moldova, nici Transilvania, nici palinka (ce să mai vorbim de țuică), nici Eliade, nici Brâncuși, nici rrom (doar gypsy, și doar în engleză, unde are multe alte conotații în afară de cea de imigrant rrom din România). Așa că atunci când le vorbim (justificabil mândri) unor străini de Carpații noștri, de Dunărea noastră, de personalitățile noastre,  de tradițiile noastre, mesajul care ajunge la dânșii este tradus așa: "o țară despre care la voi nu prea se vorbește sau se vorbește prost, așezată la intersecția unor elemente geografice despre care la voi nu prea se vorbește, și în care trăiesc oameni despre care la voi nu prea se vorbește, sau se vorbește prost, și în care se întâmplă de multă vreme lucruri despre la voi nu prea se vorbește". Altfel spus, pe baza datelor citate mai sus (nu singurele existente, din fericire) nu prea avem subiecte majore pozitive deja asociate univoc României și care să fie prin urmare unelte utile în vreun efort de „rebranding” în sens pozitiv. Care cuvânt (rebranding), apropo, nu e nici el pe lista celor 10000 de cuvinte, în niciuna dintre cele 10 limbi din studiul citat.