De către ostașii lui Octavian Augustul...
Știre recentă în presă:
avem de două ori mai multe sinucideri decât media europeană la
tineri, cea mai mare rată din UE. Mai citim o dată, în altă
parte: de fapt e cu 50% mai mult, nu cu 100% mai mult, conform
asociațiilor de profil din România. Reacție triumfal-ironică
(despre care am mai vorbit aici)
în comentariile online: în sfârșit suntem primii la ceva.
Niciuna dintre acele știri
nu prezintă vreo dovadă, sau vreo referință către un studiu
disponibil public, care să susțină afirmațiile numerice făcute. Specialiștii
au afirmat, și e normal să le acordăm încredere/credit. Dar... nu
se spune totuși mai exact pe ce interval de timp (anul trecut? dacă
da, care este creșterea față de ultima perioadă?), din ce lot
(toți tinerii? doar dintre cei luați în evidența unui medic?),
cum (date oficiale? Date ONG? Sondaje?), raportat la care parte a
țărilor europene (toate? UE? UE-18? UE-28? un set alt reprezentativ?), și alte detalii. Evident, în comunicare trebuie să
fii succint și precis ca să poți fi eficient. De aceea e bine să
dai numere și concluzii clare, fără discursuri frumoase dar
complicate, fără dar și fără poate. În cazul de față, e vorba de o problemă serioasă și cu care nu se poate glumi, astfel încât orice efort de a atrage atenția e justificat și binevenit.
Dacă încercăm să
căutăm datele numerice concrete, oficiale, conform Organizației
Mondiale a Sănătății din
2012, după rata generală a suicidului România este pe locul 65
din lume, cu 10,5 decese la suta de mii de locuitori, și mult sub
Rusia (19,5), Ungaria (19,1), Belarus (18,3), Ucraina (16,8), Polonia
(16,6), Letonia (16,2), Muntenegru (15,3), Finlanda (14,8), Belgia
(14,2), Islanda (14), Estonia (13,6), și, de asemenea sub Cehia,
Slovenia, Franța, Croația, Suedia, Bosnia, Bulgaria. Da, stăm mult
mai prost decât cele doar 1,2 decese din sora Jamaica (vezi
postarea
anterioară), sau circa 5 decese din Italia ori Spania – și
evident mult peste singura valoare acceptabilă, și
anume zero. Dar de la aceste date oficiale disponibile public
(și altele asemenea; de exemplu tot de la OMS/WHO datele
normalizate la vârsta populației arată România tot în jur de
locul 60-70, tot departe de a fi prima din Europa) până la
rapoartele spectaculoase din presa românească e cale foarte lungă,
probabil din cauza unor simplificări „pentru claritate și
concizie” care însă ajung să semene măsurilor prompte și
eficiente luate de ostașii lui Octavian Augustul:
AMEȚEALA – de Marin
Sorescu
Marea ia pietre-n gură
și-l îngână pe Cicero,
Care era cam bâlbâit
și-și hrănea bâlbâiala cu pietre de moară
De la țărm
Pentru că așa erau
vremurile, confuze, se-încălecau vorbele,
Și el trebuia să le
domine.
Sau era vorba de
Demostene?
În orice caz, unul din
aceștia doi, tuna și fulgera împotriva nedreptății.
Dealtfel n-are nici o
importanță, amândoi au fost mari oratori,
Ce discursuri au mai
tras ei împotriva mării!
Mai ales acela care
zicea să se dărâme Cartagina
Cred că tot Demostene,
Cel căruia i s-a tăiat
capul, și mâna dreaptă cu care gesticula.
De către ostașii lui
Octavian Augustul
Care i-au zis : ,,Fără
discursuri frumoase, să trecem la fapte”.
Și după aia au
dărâmat și Cartagina, cum prevăzuse el, cum
Cobise el,
Sau poate... Marcus
Porcius Cato ?
Naiba să-l ia, au fost
mai mulți, toți aveau ceva măreț, și credeau în cuvânt,
Adică poți să scoți
adevărul la lumină, bizuindu-te pe puterea demonstrației.
Quod erat
demonstrandum,
Din păcate după asta
toți o sfârșeau prost.
M-a impresionat cel mai
mult soarta aceluia care și-a pus capul pe buturugă,
Filipicele lui
clocotesc de-o sfântă mânie,
Ca și sângele lui
țâșnind din beregata tăiată în mod absurd.
Doamne, cum se numea ?
- știu că m-a impresionat foarte, foarte mult.
Nu te uita că vorbesc
în dodii,
Oricum adevărul e la
mijloc.
Tu ești mijlocul
universului, tu ești adevărul, de aceea mă emoționez și mă
bâlbâi.
Vino, să-ți spun asta
la ureche.
Comentarii
Trimiteți un comentariu