Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc.

Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi:

1. Revistele Science și Nature. Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical.
2. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc)
3. Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical Chemistry, Angewandte Chemie International Edition, Applied Physics Letters, Astronomy & Astrophysics, Cancer Cell, Cancer Research, Cell, Cell Host & Microbe, Cell Metabolism, Cell Stem Cell, Chemical Communications, Chemical Science, Current Biology, Developmental Cell, Earth and Planetary Science Letters, Ecology Letters, Environmental Science and Technology, European Physical Journal C, Genes & Development, Genome Research, Geochimica et Cosmochimica Acta, Geology, Geophysical Research Letters, Immunity, Inorganic Chemistry, Journal of Biological Chemistry, Journal of Cell Biology, Journal of Clinical Investigation, Journal of Experimental Medicine, Journal of Geophysical Research: Atmospheres, Journal of Geophysical Research: Solid Earth, Journal of High Energy Physics, Journal of Neuroscience, Journal of the American Chemical Society, Macromolecules, Molecular Cell, Molecular Psychiatry, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters, Nano Letters, Nature , Nature Biotechnology, Nature Cell Biology, Nature Chemical Biology, Nature Chemistry, Nature Climate Change, Nature Communications, Nature Genetics, Nature Geoscience, Nature Immunology, Nature Materials, Nature Medicine, Nature Methods, Nature Nanotechnology, Nature Neuroscience, Nature Photonics, Nature Physics, Nature Structural & Molecular Biology, Neuron, Organic Letters, PLOS Biology, PLOS Genetics, Physical Review A, Physical Review B, Physical Review D, Physical Review Letters, Physical Review X, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, Proceedings of the Royal Society B, Science, Science Advances, Science Translational Medicine, The Astrophysical Journal Letters, The EMBO Journal, The ISME Journal: Multidisciplinary Journal of Microbial Ecology, The Journal of Physical Chemistry Letters, The Plant Cell, Water Research, eLife.

Lista Nature Index suferă ușoare modificări de la an la an. Elementul comun al acestor reviste este prestigiul de durată/tradiție în domeniul lor. Multe dintre ele au ajuns la acel prestigiu din cauză că sunt revistele de primă linie ale asociațiilor profesionale din domeniu (ex., American Chemical Society, Royal Society of Chemistry etc).

3. Reviste cu indicatori scientometrici foarte mari (de exemplu, factor de impact peste 5 sau peste 10 – dar acest criteriu poate diferi mult în funcție de domeniu, revistele de medicină sau de fizică având factori de impact mai mari decât cele de sociologie sau matematică).
4. Revistele generaliste de prim rang ale marilor asociații profesionale de tradiție. De exemplu, de la American Chemical Society ar fi vorba de Journal of the American Chemical Society (JACS) și Chemical Reviews. De la Academia de Științe a SUA, Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). De la Royal Society of Chemistry din Anglia, Chemical Communications. De pe continentul european, Angewandte Chemie sau Chemistry – A European Journal.
5. Revistele de specialitate de prim rang ale marilor asociații profesionale de tradiție. De exemplu, de la American Chemical Society ar fi vorba de Inorganic Chemistry (anorganică), Biochemistry (biochimie), Analytical Chemistry (analitică), seria Journal of Physical Chemistry (chimie fizică), Journal of Chemical Theory and Computation (chimie teoretică și computațională) și altele. De la Royal Society of Chemistry din Anglia, Dalton Transactions, Organic & Biomolecular Chemistry, Physical Chemistry Chemical Physics și altele în funcție de domeniu. De pe continentul european, European Journal of Inorganic Chemistry, European Journal of Organic Chemistry și altele. Din zona biomedicală, Biochemical Journal, Journal of Biological Chemistry, Journal of Molecular Biology și altele.
6. Alte reviste generaliste ale unor societăți profesionale mari – precum New Journal of Chemistry sau Asian Journal of Chemistry.
7. Reviste de specialitate mai de nișă. În chimia bioanorganică de exemplu, cele două reviste standard pentru cercetătorii competitivi internațional sunt Journal of Inorganic Biochemistry și Journal of Biological Inorganic Chemistry. Fiecare subdomeniu își are astfel de reviste.
8. Alte reviste de specialitate de tradiție, oarecum de rang secund în raport cu cele de la punctul 5. În chimia anorganică de exemplu pot fi citate Inorganica Chimica Acta, Polyhedron, Journal of Coordination Chemistry, Inorganic Communications.
9. Piața publicațiilor fiind foarte fluidă, mai ales în zonele interdisciplinare sau ale domeniilor recent definite unde apar mereu publicații puternice, se poate încerca drept criteriu de alegere impactul relativ al revistei conform clasamentelor alcătuite de exemplu pe baza factorilor de impact ai Web of Science/Journal Citation Reports, sau a indicatorilor Scimago pe baza datelor Scopus (în ambele variante ni se furnizează mai multe opțiuni de clasificare; în România foarte des folosiți sunt factorul de impact și AIS). În astfel de clasamente putem, după caz, să încercăm revista cea mai bine clasată din domeniul său, sau una dintre primele 3/5/10 reviste, sau, foarte adesea, se face referire la „quartile”. În acest din urmă caz cele mai bine 25% clasate reviste sunt definite ca Q1 (quartila 1), următoarele sunt Q2, apoi Q3 și apoi Q4. În general se țintește o quartilă cât mai înaltă.
10. Alte reviste editate de mari edituri sau societăți, precum Springer Nature, Routledge, Elsevier, Wiley-Blackwell, De Gruyter și altele.
11. Alte reviste de specialitate, cu condiția să fie măcar indexate într-una dintre bazele de date Web of Science, Scopus sau ERIH+. În interiorul acestor categorii, se caută în general revistele plasate cât mai sus în quartielele definite de către JCR sau Scimago.
12. Stop. Dacă nu am găsit o revistă potrivită în niciuna dintre categoriile de mai sus, înseamnă că nu e cazul să publicăm – sau, dacă publicăm, nu e cazul să tratăm acel articol ca mai mult decât unul de opinie sau un eseu pentru publicul general – dar nu „un articol științific”.

Open access?

Criteriul „trebuie să plătesc taxă pentru a publica?” nu este unul serios. Se folosește în general termenul „open access” pentru revistele care nu cer bani cititorilor – cel puțin în varianta online. Termenul este interpretat în multe feluri. Unele reviste își pun conținutul gratuit online pur și simplu. Altele nu îl pun gratuit decât dacă autorii plătesc o taxă de publicare – iar altfel textul rămâne accesibil doar abonaților revistei. Alte reviste cer obligatoriu o taxă de publicare de la toți autorii. În opinia mea aceste aspecte nu au dreptul să primeze în fața celor legate de calitate, discutate mai sus. Alegerea pe care o facem asupra revistei în care publicăm trebuie să țină de potrivirea domeniului și de calitatea sau prestigiul revistei, înainte de orice. Abia apoi merită luate în considerare costul, sau durata publicării, sau alte aspecte tehnice.

Unii profesioniști ai științei argumentează că revistele open access trebuie evitate. Se dau două argumente pentru acest punct de vedere. Unul este că multe reviste de acest fel fac rabat de la calitate pentru că le interesează doar să încaseze cât mai mulți bani de la autori. Într-adevăr, vasta majoritate a revistelor open access, dacă e să le facem recensământul, au această problemă. Și totuși, există și reviste de calitate care taxează autorii. Inclusiv dintre cele mai prestigioase. Cercetătorii din domeniu, dacă își cunosc meseria, știu discerne între revistele parazite și cele reale, de valoare – indiferent dacă se plătește la publicare sau nu. De aceea contraargumentez că de fapt calitatea revistei este criteriul care trebuie să primeze. Al doilea argument împotriva open access este că România ar fi prea săracă pentru a își permite să plătească taxe de publicare. Eu cred că nu trebuie să contribuim la brandul de țară de mâna a doua cu astfel de argumente. Dacă aspirăm să fim parteneri sau competitori ai țărilor dezvoltate și democratice, atunci nu e cazul să inventăm reguli care la ei nu se aplică sau să pretindem că nu suntem în stare să facem ce fac ei.

Cât de important e indicatorul scientometric?

Factorul de impact sau mărimile similare (prezența în primele 25% reviste, sau alte feluri de indicatori numerici ai prestigiului) poate oferi un indiciu dar nu trebuie luat ca unic punct de reper. Unele reviste de mare prestigiu au factori de impact mai mici decât altele – poate accidental sau temporar sau poate din alte motive. Factorul de impact e afectat nu doar de calitatea revistei ci și de parametri care nu au legătură întotdeauna cu calitatea - precum numărul de articole publicate, tipul de articole (articolele de tip review, mai generaliste, aduc de exemplu citări mai multe și implicit impact mai mare decât articolele care raportează date experimentale noi) sau atragerea de subiecte din alte domenii mai la modă (spre exemplu, cazul revistelor de chimie care includ date cu relevanță medicală – domeniul medical fiind mai de impact decât chimia). Cu atât mai mult nu sunt de comparat factorii de impact între reviste din domenii sau subdomenii diferite; spre exemplu, revistele de chimie anorganică pot avea factori de impact mai mari decât cele de polimeri – dar ierarhia se poate schimba când vorbim de reviste de biopolimeri. În interiorul aceluiași domeniu, diferențele de factor de impact de 10-20% pot fi nesemnificative și se schimbă de la an la an; nu are sens să alegem pe acest criteriu între o revistă cu factor 3,653 și una cu 3,512 spre exemplu.

E de reținut și faptul că alegerea revistei ne va afecta în posibile procese de evaluare profesională ulterioare. Criteriile acestor evaluări diferă însă mult de la instituție la instituție și de la an la an. Uneori vom fi evaluați după factorul de impact. Alteori, după alți indicatori scientometrici precum AIS sau SRI (nu cel cu generalii plagiatori, altul...). Alteori, după articolele publicate în indexul Nature sau în zona Q1. Alteori, doar după numărul de citări. Alteori, după calitatea articolelor indiferent unde sunt publicate. Alteori, după toate cele de mai sus.

Pentru cei preocupați de perspectiva de a fi evaluați pe astfel de criterii, devine foarte importantă decizia despre cât de mulți co-autori adaugă la articolele publicate. Întâlnim astfel cazuri unde studenți sau tehnicieni care au făcut sau au participat la experimente descrise în lucrare nu sunt trecuți pe lista de autori ai manuscrisului/articolului. Justificarea poate fi și că acele experimente nu au reprezentat contribuții esențiale. Ce înseamnă esențial... rămâne la decizia subiectivă a autorului principal, astfel că e greu de argumentat pro sau contra – și în niciun caz nu are nimeni dreptul să îi dicteze autorului principal sau șefului grupului de cercetare cum să gestioneze astfel de aspecte. Există din păcate și opusul – adăugarea de autori doar pentru a le face o favoare pentru că „le trebuie la dosar”; o variantă la fel de toxică este cea în care manipulăm ordinea autorilor astfel încât să îl punem primul pe lista autorilor nu pe cel care a contribuit cel mai mult ci pe cel care „are nevoie la dosar”; sau din aceleași motive de „dosar” să marcăm ca „autor corespondent” un coleg care nu a avut contribuții reale care să îl îndreptățească la acest statut mai mult decât pe alții. Acestea sunt forme de fraudă academică.

Unde NU publicăm?

În acele reviste care nu sunt nici măcar indexate într-una dintre bazele de date Web of Science (pentru științele experimentale), Scopus sau ERIH+ (pentru restul domeniilor). Pot exista excepții, foarte puține, de reviste foarte respectate care aleg să nu fie indexate (în domeniul umanioarelor, mai degrabă) sau care fiind nou înființate nu au apucat să fie indexate în vreo bază de date.

De asemenea, sunt de evitat revistele care ne contactează să ceară articole și citează încă de la început prețul. Sau au ca date de contact o adresă de email personală gen „scientificjournal@gmail.com” și un site sumar din care nu se vede un colectiv editorial credibil.

Sunt de asemenea de evitat revistele care au fost prinse în flagrant de către cercetătorii care se ocupă cu datul în vileag al imposturii. De exemplu, au fost surprinse publicând texte fără sens gramatical sau științific trimise intenționat ca atare pentru a le testa. Se pot consulta liste cu astfel de reviste la adrese precum https://en.wikipedia.org/wiki/Predatory_open-access_publishing sau https://predatoryjournals.com/journals/ . Din păcate și România este reprezentată acolo - e drept, mult mai puțin ca alte țări.

Mai sunt de evitat și revistele la care cineva din colectivul editorial ne promite publicarea imediată fără probleme. Eventual ne cere să trimitem și referate din partea evaluatorilor – ceea ce este o încălcare a eticii academice pentru că selectarea evaluatorilor trebuie în general făcută de către revistă fără cunoștința autorului, pentru a evita conflictele de interese.

Este de evitat și practica de a publica preferențial într-o singură revistă, mai ales dacă ea nu este una de vârf. Restul comunității privește cu ochi suspicioși această practică și putem fi sancționați în diverse procese de evaluare. În plus, poate fi și nesănătos: dacă nu ne expunem la criticile potențiale ale unor evaluatori cât mai diverși, riscăm să ne plafonăm sau să ne scape greșeli/lipsuri ori oportunități importante.

În țară sau în străinătate? Sau, în care țară?

Din nou insist, calitatea revistei trebuie să primeze. Întâmplarea face că revistele cele mai respectate au sediile în țări foarte dezvoltate economic. Aceasta nu înseamnă că trebuie evitate reviste pe criteriul locației. Poate că dorim să ne facem auzită vocea într-o anumită comunitate mai locală sau mai regională. Poate că dorim să susținem o revistă emergentă sau una editată de colegi, eventual din patriotism local. Ideea e să nu publicăm exclusiv pe astfel de criterii locale, pentru că riscăm ca prin expunerea la o comunitate foarte redusă numeric să ne plafonăm, nefiind expuși la critici sau oportunități/idei suficient de diverse. În plus, riscăm să fim sancționați la anumite procese de evaluare.

Da, dar tema mea de cercetare nu este de interes pentru...

Ba da, este. Indiferent care, este. Am auzit de multe ori acest argument, că în cutare sau cutare domeniu sau pe cutare sau cutare temă nu se poate publica decât la noi în țară sau la noi în oraș, sau decât în reviste care nu au impact mare. Argumentul este fals și vădește doar o necunoaștere sau neînțelegere a stării domeniului la nivel internațional, sau a valorii propriilor contribuții. Ar exista cineva din afara țării interesat de un articol despre un poem scris în limba română, sau despre un episod din istoria României, sau despre cine știe ce emisiune de TV din România, sau despre gramatica română? Răspunsul este foarte simplu, „da”. Am făcut eu însumi astfel de experimente – și am găsit reviste indexate Scopus sau ERIH+ din străinătate care au publicat / publică așa ceva. Nu înseamnă că e obligatoriu să mergem acolo – dar nici că nu putem.

Da, dar la noi în domeniu nu se publică în reviste

Așa e, există domenii în care nu se publică în reviste, sau nu foarte des. În inginerie și informatică, de exemplu, se publică mai degrabă în volumele conferințelor. Dar și acolo se aplică aceleași principii de selecție a calității. Nu toate aceste articole sunt egale între ele.

În alte domenii, se publică în special în cărți. Și aici contează din nou selecția editurii. Așa cum există reviste care publică orice contra cost, există și edituri unde cu o sumă mică sau (dacă e online) chiar gratuit poți publica orice. Așa cum nu toate revistele sunt egale, nici toate editurile nu sunt egale. Chiar și în aceeași revistă sau aceeași editură, nu toate articolele sau toate capitolele au aceeași valoare.

Iată, factorii mei de impact și citările mele sunt mai bune decât ale...

Nu sunt, sincer. Dacă vă preocupă excesiv astfel de aspecte, probabil nu ați înțeles esența a ce faceți și unde sunteți. Numărul de articole publicate, numărul de citări, factorul de impact – diferă toate nu doar de la domeniu ci și de la subiect la subiect în interiorul aceluiași domeniu, sau de la an la an (ca să nu mai vorbim de la deceniu la deceniu, atunci când e vorba de oameni cu o carieră mai îndelungată). Până la un punct se pot face comparații, dar nu la virgulă și nu între lucruri necomparabile. Am văzut și mulți colegi care se mândresc cu indicatori scientometrici ridicol de mici... doar pentru că sunt mai mari decât ai colegilor. Acum câțiva ani făceam o analiză a indicilor Hirsch ai cercetătorilor de la cea mai bună universitate din România. Chiar și pentru cei mai buni 24 de cercetători după acest criteriu, media indicilor Hirsch era abia cam jumătate cât media tuturor cercetătorilor (nu doar a celor mai buni) dintr-un departament de referință al unei universități din SUA; ce să mai spunem de restul de aproape 2000 de cercetători ai respectivei cele mai bune universități românești, sau de celelalte universități din țară?

Scientometria sau bibliometria sunt științe aparte și nu unelte de lustruit ego-ul sau de bârfit colegi.

O revistă de prestigiu...

Termenii „de prestigiu” sau „valoros” sau „de excelență” trebuie evitați cât de des cu putință, pentru că sunt prea generali și prea supuși interpretărilor subiective. În funcție de cine vorbește sau de context, „prestigiu” înseamnă revistele Q1, sau revistele Q1 și Q2, sau revistele Science și Nature, sau revistele cu factor de impact peste 2 (sau 3 sau...), sau editurile de tradiție, sau revistele editate de instituții respectate în comunitatea lor, sau... La limită, unii spun că în România abundă tipul de „excelență” sau de „prestigiu” care se vede doar câtă vreme nu treci granița să te compari cu competitorii din celelalte țări.

Textul de sus e cam lung...

Da - și încă e incomplet. În principiu nici n-ar trebui să fie nevoie să ne gândim la atâtea lucruri. Din păcate realitatea ne contrazice. Multe neadevăruri sunt fluturate în spațiul public cu argumentul „studiile au arătat...”/”un articol din revista...”. Multe manuscrise ajung unde nu trebuie, pierzând din impactul pe care l-ar fi putut avea. Multe greșeli sau abuzuri sau elemente de impostură în mediul academic se întemeiază pe citarea incompletă sau incorectă a unor noțiuni dintre cele de mai sus. De aceea cred că e bine să vorbim despre asemenea lucruri și să le dezbatem. Preferabil fiind conștienți că nu deținem adevărul absolut.