Pădurea bugetară
Figura de mai jos arată
evoluția bugetului sănătății din România, comparativ cu cele
ale unor țări din regiune, și al uneia de mărime apropiată din
vestul Europei (sursa: ©
TrendEconomy.com).
Se vede că România se
păstrează foarte aproape de celelalte țări din Europa de Est
(inclusiv Cehia, privită de mulți ca un model de urmat între
est-europeni), ba chiar stă ușor mai bine decât Polonia (una
dintre cele mai puternice și performante economii din zonă). Din
acest punct de vedere, nu pare că bugetul sănătății este mai
neglijat azi la noi decât la alții. De asemenea, orice plan de
majorare semnificativă a bugetului peste nivelul procentual
actual ar însemna o măsură nemaivăzută în Europa de Est – ci
doar mai la vest, în Olanda de exemplu. Se mai poate nota, oricum,
și aspectul pozitiv că procentul alocat sănătății din bugetul
guvernamental s-a dublat în perioada 1998-2003 – adică pe o
perioadă în care cam toate forțele politice din România s-au
succedat la guvernare, ceea ce spre iritarea poate a unora
sună a efort concertat în interesul național. Din aceste puncte de
vedere, pare că cea mai realistă speranță pentru îmbunătățirea
situației din sănătate ar fi, dincolo de creșterea cu câteva
procente a bugetului ministerului, măsurile administrative de mai
eficientă organizare: sigur că am vrea să urmăm exemplul Olandei
și să dublăm din nou bugetul sănătății, dar pare că nu avem
în viața publică o preocupare suficientă pentru a lua măsuri
bugetare atât de drastice (cum am mai spus aici,
aici
, aici,
aici
și aici).
Pe de altă parte figura
de mai jos (sursa: ©
TrendEconomy.com) arată aceleași date, dar acum raportate ca
procentaj din PIB, nu din bugetul guvernamental. Într-o postare
anterioară arătam într-adevăr că bugetul de stat al României
reprezintă un procent foarte mic din PIB, comparativ cu statele
avansate din vestul Europei. Iată deci că dacă privim lucrurile în
acest fel, ca procentaj din PIB cheltuim în mod clar mai puțin
decât celelalte țări din Europa de Est – dar asta nu pentru că
ar fi Sănătatea o cenușăreasă în mod special, ci pentru că
bugetul de stat al României reprezintă mult mai puțin din PIB
decât în alte țări. De ce e el așa, și dacă se poate și
altcumva, nu știu – dar aș argumenta că ceea ce pot face o
mulțime de alte țări, inclusiv unele genetic
cu nimic diferite de noi, nu are motive de principiu să fie
imposibil în România.
Se pune la final
întrebarea dacă nu cumva observațiile făcute aici pentru bugetul
sănătății nu sunt valabile și pentru alte bugete de care suntem
nemulțumiți – cultură, educație, cercetare, etc. Să sperăm
că nu, pentru că altfel concluzia ar fi într-adevăr dură. Ar
însemna că bugetele acelor ministere sunt insuficiente pur și
simplu pentru că nu avem un PIB destul de mare sau pentru că nu
avem taxe destul de mari – o situație care ar implica mai departe
soluții foarte drastice dar foarte simple, însă cu totul altele
decât ceea ce avem azi pe agenda interesului public. Ar însemna că
nu mai putem da vina pe furtul din buget, pe vreo ajustare bugetară
sau guvernamentală, pe un partid sau altul, ci doar pe noi înșine,
pentru că nu vedem pădurea de copaci. Să sperăm că nu e
așa – nu că nu am avea toată stima pentru copaci...
Marin Sorescu –
Pădurea
O liniște solemnă și
activă.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de
brad,
Oscilând pe un cadran
imens.
Lemnul ca o aspirație
a pământului,
A pietrei. Brazi,
paltini, ulmi, stejari
Atâtea esențe de
divinitate.
În jurul meu pădurea
lucrează la cercuri.
În trunchiuri
Ciocănitoarea bate
nituri
E o liniște încărcată
De febra înălțării
unor catarge.
Unde plec, Doamne?…
Comentarii
Trimiteți un comentariu