Câte Ferrari aveți?

Una din tarele societății noastre, ca și a celei din Republica Moldova, este potrivit multora – inclusiv unor colegi din străinătate care mi-au atras atenția asupra acestui lucru – proporția neașteptată de mașini de lux de la noi. O proporție percepută în contrast dramatic cu starea economiei, și cu starea societății în general. Nu am auzit pe cineva să nu fie de acord cu aceste observații – iar legătura cu banii nemunciți și cu corupția urmează logic în aceste raționamente.

Dar să abordăm totuși problema cu date numerice exacte. Este disponibilă aici lista cu numărul de mașini Ferrari vândute în 2012 în lume. România este pe locul 28 – nu printre primele ci mai degrabă aproape de locurile unde se află în general la multe alte capitole – fie că e vorba de PIB, fotbal sau mărimea populației (să ținem în plus cont că lista de aici conține doar 40 de țări, lăsând în afară unele destul de puternice precum Israel, Africa de Sud, Mexic, Ucraina, India, etc). Stăm de exemplu ceva mai sus pe „lista Ferrari” decât Polonia, o țară mai mare decât a noastră, însă chiar și așa situația e poate neașteptat de puțin spectaculoasă în raport cu percepția publică a fenomenului în România.

Tabelul de mai jos arată același clasament al vânzărilor Ferrari din 2012, raportat acum la dimensiunea populației. Din nou România este în jur de locul 30. Nu e cazul să insistăm pe diferențe la zecimale, dar putem să notăm că cele 0,6 mașini Ferrari vândute la milionul de locuitori în România sunt totuși de circa 100 de ori mai puține decât ceea ce se vede în unele dintre cele mai bogate țări (Monaco, Luxemburg, Liechtenstein, Elveția), și de circa 5-10 de ori mai puține decât în țările din Europa de Vest, sau SUA, sau Japonia, și de asemenea semnificativ mai puține chiar decât în țări ca Estonia. E adevărat, avem pe aproape Norvegia și Polonia, două economii mai puternice decât a noastră, și stăm de două ori mai bine decât Ungaria – însă totul la valori numerice poate prea mici pentru a permite comparații care să aibă sens, mai ales că până la urmă e vorba de vânzarea unei singure mărci de mașină de lux, într-un singur an: valorile procentuale se pot schimba semnificativ de la an la an în special în țările cu vânzări mai mici precum cele din Europa de Est, plus că există preferințe diferite între mărci pe diverse piețe.


Număr
Țara
Mașini
Populație(milioane)
mașini/1000000 locuitori
1
Monaco
62
0.04
1640.2
2
Liechtenstein
3
0.04
80.3
3
Luxembourg
27
0.56
48.0
4
Switzerland
361
8.24
43.8
5
Hong Kong
182
7.26
25.1
6
Singapore
80
5.47
14.6
7
UK
674
64.80
10.4
8
Germany
774
81.08
9.5
9
Belgium
88
11.24
7.8
10
Sweden
64
9.78
6.5
11
USA
1800
321.28
5.6
12
Canada
200
35.75
5.6
13
Austria
46
8.60
5.3
14
France
291
66.14
4.4
15
Australia
98
23.89
4.1
16
Italy
248
60.79
4.1
17
Japan
517
126.88
4.1
18
Czech Rep
40
10.54
3.8
19
New Zealand
16
4.59
3.5
20
UAE
29
9.58
3.0
21
Denmark
13
5.67
2.3
22
Puerto Rico
8
3.55
2.3
23
Netherlands
31
16.91
1.8
24
Estonia
2
1.31
1.5
25
Spain
65
46.46
1.4
26
Chile
21
18.01
1.2
27
Portugal
10
10.48
1.0
28
Norway
4
5.18
0.8
29
Romania
12
19.94
0.6
30
Latvia
1
1.98
0.5
31
China
602
1370.59
0.4
32
Hungary
3
9.85
0.3
33
Russia
44
146.27
0.3
34
Poland
11
38.48
0.3
35
Turkey
21
77.70
0.3
36
Croatia
1
4.27
0.2
37
Brazil
46
204.51
0.2
38
Peru
3
31.15
0.1
39
Greece
1
10.82
0.1
40
Argentina
3
43.13
0.1

Tabelul următor face calculul raportat la PIB, deci la banii prezenți oficial în economie. Între societăți cu priorități și preferințe similare, raportul mașini de lux / PIB ar trebui să fie similar. Tabelul ne arată unele diferențe semnificative, de mai multe ordine de mărime. Cel mai aparte caz este Monaco, cu de 10-100 ori mai multe mașini de lux decât orice altă țară- ceea ce era probabil de așteptat. În rest, majoritatea țărilor dezvoltate din UE (Marea Britanie, Italia, Franța, Suedia, Austria, etc), dar și SUA sau Canada, au valori similare la acest indice – între 1 și 2,5. România rămâne și aici în jur de locul 30, cu un indice de 0,6 – apropiat de cel al Spaniei și depășindu-le ușor pe cele ale Olandei, Norvegiei, dar și ale mai multor țări est-europene (notabil, nu și Cehia, care se regăsește între primele țări, alături de Germania și Belgia). În orice caz, nici raportat la numărul de locuitori, nici raportat la PIB, nu pare să avem o anomalie notabilă la capitolul mașini de lux, în raport cu majoritatea economiilor.


Număr
Țara
10000*Mașini/milioane USD GDP
1
Monaco
6559
94.5
2
Hong Kong
274027
6.6
3
Liechtenstein
5647
5.3
4
Switzerland
685434
5.3
5
Luxembourg
60131
4.5
6
Singapore
295744
2.7
7
UK
2678455
2.5
8
Germany
3730261
2.1
9
Czech Rep
208796
1.9
10
Belgium
524806
1.7
11
Italy
2149485
1.2
12
Sweden
579680
1.1
13
Canada
1838964
1.1
14
Austria
428322
1.1
15
USA
16768050
1.1
16
Japan
4898532
1.1
17
France
2806432
1.0
18
New Zealand
189025
0.8
19
Estonia
24880
0.8
20
Puerto Rico
105149
0.8
21
Chile
277043
0.8
22
UAE
402340
0.7
23
China
9181204
0.7
24
Australia
1531282
0.6
25
Romania
192094
0.6
26
Spain
1393040
0.5
27
Portugal
227324
0.4
28
Denmark
336701
0.4
29
Netherlands
853539
0.4
30
Latvia
30886
0.3
31
Turkey
822149
0.3
32
Hungary
133424
0.2
33
Russia
2096774
0.2
34
Poland
525863
0.2
35
Brazil
2243854
0.2
36
Croatia
57869
0.2
37
Peru
200269
0.1
38
Norway
522349
0.1
39
Argentina
611726
0.0
40
Greece
242230
0.0

Și totuși, îmi va atrage atenția colegul din străinătate pe care l-am mai pomenit, se vede cu ochiul liber pe stradă sau la mall că ceva nu e în regulă. Răspunsul pe care îl propun este că tocmai acolo se vede cu ochiul liber, și tocmai acolo este problema - pe unele străzi, și la unele mall-uri. Se poate aprecia că unele persoane care au atins brusc statutul de lux sunt de fapt blocate încă afectiv și cultural în păturile de jos sau medii ale societății, de unde provin. Genul acesta nu își va găsi ușor locul potrivit în societate, și nici locul de parcare adecvat pentru mașina de lux. Va epata (conștient sau nu) probabil acolo și atunci când nu e cazul, acolo și atunci când elita mai așezată a altor țări nu ar face-o. De aceea, luxul său va sări în ochii semenilor în manieră disproporționată, atrăgând atenția și uneori invidia - fie cu motiv fie fără. Cu atât mai mult vor face acest lucru oameni care au trecut prea facil de-a lungul vieții de la statutul de contrabandist mărunt la statutul de puternic al zilei (fie în afaceri, fie în politică, fie în alt fel). Până la urmă, 25 de ani nu au cum să fie suficienți ca să scuturi toate păturile unei societăți pentru a cerne complet și eficient un gen de elită care până în 1989 nu exista – aceea a oamenilor ajunși bogați și puternici prin mijloace democratice, pașnice, sustenabile și legale. Evident că cei fără Ferrari, rămași să se plimbe cu troleibuzul, vor simți aceste lucruri foarte acut, chiar dacă nu le vor gândi până la capăt. Mai ales că e înghesuială în autobuz, balamuc mare...

Halebarda – de Marin Sorescu

Înghesuială în troleibuz,
Balamuc mare,
Oameni cu pachete în brate,
Cu microbi
Și, cum stau eu pe scaun,
În spatele meu,
Un moș cu o cazma-
Naiba știe la ce-i trebuie s-o care acasă.
O ține de coadă ca pe-o halebardă
La ușa cortului împărătesc.
E bătrân moșul de când lumea,
Are o pată mare pe ochiul drept,
Îi mai tremură și mâna pe deasupra.
Ăsta acum o să-mi scape cazmaua în cap-
Ma gândesc, lua-l-ar dracu!”
El e un moșulică simpatic de altfel,
Politicos,
Vorbăreț chiar.
Zice:” Nici o grija, țin cu strășnicie de afurisita asta de cazma.”
Și cu toate astea, din când în când o scapă: poc,poc, poc!
Trei sferturi din pasageri au fost deja bubuiți.
Moșul continuă să scape cazmaua,
S-o blesteme și să-și ceară scuze.
Sunt neputincios, păcatele mele,
Dar n-aveți nici o grijă,
Vă rog frumos să nu vă alarmați,
Afurisita asta de cazma n-o să-mi mai scape
Acum și-n vecii vecilor.
Nu vedeți ce strâns o țin?”
Și tocmai atunci- pleosc!
Drumul e plin de gropi,
Hurducăturile sunt hurducături.
Și șoferul ăsta nici nu observă,
El își face cursa și ce să-l intereseze:
Duce pasagerii vii sau pasagerii morți- tot aia!
Altfel nu-mi explic de ce nu oprește niciodată
În nici o stație,
De ce nu face o halta,
Am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit,
Mai ales că, după câte observ,
i-a cam lichidat pe toți,
și acum s-a proțăpit chiar în spatele meu
cu halebarda lui –
Șofer, hei șofer!”
Dar te mai poate auzi cineva?
Autobuzul merge, poate are plan să meargă până la capăt.
Hurducăturile se întețesc,
Moșul a și intrat în vorbă cu mine,
E din ce în ce mai politicos
Și începem să discutăm despre vreme.



The halberd – by Marin Sorescu [my translation]

It's so crowded on this bus,
A terrible hubbbub,
People holding all sorts of packages,
With microbes
And then, as I sit and watch,
Behind me,
There's this old man with a spade -
Why the heck would he need to carry home a spade.
He holds it like a halberd
At the entrance of a royal tent.
He's old, as old as they ever came,
He has a large cataract on his right eye,
An then on top of that his hand keeps trembling like another thing.
He's going to drop that spade on my head any moment now -
I'm thinking, damn him!”
Otherwise, he's quite a jolly old man,
Polite,
And even chatty.
Says he: ”No worries, I'm holding on real-tight to this damn spade.”
And yet neverteless, every now and then, he drops it: bang, bang, bang!
Three quarters of the passangers have by now already been taken down.
The old man keeps dropping the spade,
And then cursing it, and then apologizing all over.
I'm completely helpless, so I am, oh my,
But don't worry,
Please, no wories at all,
This damned spade will never slip from my hands again
Now and forever after.
Can't you see how tight I'm holding on to it?”
An then all of a sudden – bang again!
The road is litteerd with potholes,
You can't avoid all the bumping and shaking in the bus.
And then the driver seems to take no notice at all,
He's got a bus to drive to the destination no matter what:
It makes no difference whether the passangers are alive or dead!
Otherwise, I couldn't explain why he would never pull over
At any bus stop,
At any station,
So that we can get rid of this decrepit old criminal,
Especially now that, as far as I can tell,
he has pretty much wiped out everyone else on the bus,
and has fixed himself right next to me
with his halberd –
Driver, hey, driver!”
But then again can anyone hear anything at all here?
The bus rides on, maybe it's scheduled to go all the way to the end of the line.
The road gets ever bumpier,
The old man is by now chatting with me,
The more polite as we go on
And we start talking about the weather.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Cum aleg revista de specialitate