Serendipitatea unei contravenții în Londra

Presa engleză relatează povestea ieșită din comun a unui român și a familiei sale, cărora poliția le-a vandalizat mașina în centrul Londrei.

Românul, soția sa de cetățenie franceză, și copiii lor de cetățenie germană, locuiesc în furgoneta-rulotă respectivă, și își petrec timpul pur și simplu cutreierând lumea pe seama unui venit din chiria casei lor din Germania. După o experiență interesantă în Iran, au pictat pe mașina-casă cu care călătoresc mesajul, mare și colorat, „Iran is great”. Cu această mașină, s-au dus în centrul Londrei și au parcat în zonă interzisă lângă clădirea unui muzeu, pentru a-l vizita (comentariile din presa nu mentioneaza explicit acest lucru, poate pentru că ar știrbi din spectaculozitatea știrii; imaginile însă așa spun). Foarte repede, poliția s-a autosesizat în privința parcării contravenționale, cu un plus de reacție stârnit de referirea, neobișnuit de epatată în Londra, la Iran. Timp de două ore diverse feluri de forțe de ordine, de la pompieri la anti-teroriști, s-au învârtit în jurul mașinii. Muzeul a fost evacuat, „pentru siguranța vizitatorilor”. Familia în cauză nu era nici în muzeu nici în apropiere, și nu s-a întors decât după ce forțele de ordine au spart mașina și s-au asigurat că nu conține bombe sau altceva periculos. În fapt, familia s-a întors abia după ce forțele de ordine au plecat. Evident, copiii au fost speriați să găsească mașina vandalizată, și a durat ceva vreme ca proprietarii să se lămurească ce s-a întâmplat. Poliția nu a lăsat vreun mesaj explicativ, și nu a oferit scuze. Familia pare se se bucure de simpatia majorității comentatorilor. Într-adevăr, se poate pune întrebarea dacă poliția nu putea căuta online numărul mașinii, sau sloganul afișat, pentru a vedea despre cine e vorba – mai ales că familia chiar are o pagină de internet dedicată exact campaniei „Iran is great”. Românul a declarat că într-un fel se bucură de eveniment, întrucât îl ajută în campania de popularizare a lucrurilor bune din Iran, „Iran is great”, pe care familia lui a inițiat-o. E un caz de „serendipity”, spune dânsul (punctând de asemenea că „din păcate” în limba română cuvântul „serendipity” nu există): adică, un caz în care evenimente neașteptate și aparent incontrolabile duc la concluzii sau efecte interesante sau pozitive.

Evenimentele nu erau însă incontrolabile. Pur, și simplu, când parcarea e interzisă nu parchezi acolo. E o sfidare la adresa tuturor celorlalți turiști, care, unii tot cu copiii după ei, au parcat unde au voie deși asta îi costă timp și bani în plus. E o sfidare la adresa localnicilor, care s-au împăcat de multă vreme cu ideea că ei, ca localnici, nu au voie să parcheze acolo. Un european care a umblat cu mașina din Anglia până în Asia știe asta, și știe să recunoască un loc unde parcarea este interzisă în centrul unei metropole. Mai ales într-o metropolă care a suferit atacuri teroriste, și este sub amenințarea constantă a altora. Iar când mașina ta face referire la numele unei țări general acceptate (nu e relevant aici dacă justificat sau nu) a fi sponsor al terorismului internațional, aproape indiferent ce fel de referire ar fi aceea („is great”, „is green”, „is cool”, „has good food”), consecințele sunt evidente și nu ține de „serendipitate”.
Iar ca după ce ai stricat experiența a cel puțin câteva zeci de vizitatori ai unui muzeu (cu toți banii cheltuiți de ei în acest scop), plus a trecătorilor care au găsit zona închisă din motive de securitate, după ce ai prilejuit cheltuirea unui teanc de bani ai contribuabilului britanic prin desfășurarea de forțe de ordine, să aștepți tu scuze, după ce accepți condescendent că îi înțelegi pe polițiști, că și-au făcut doar datoria... parcă e totul naiv într-un sens negativ. Poate scuzele trebuiau să vină prima dată de la șoferul contravenient. Sau poate au venit și presa le-a ignorat, ceea ce iar ar fi de notat.


Cât despre cuvântul serendipitate, internetul spune că există și în limba română, oricât de depășită sau limitată o cred sau o afirmă unii a fi. Nu știu cât de oficializat, dar e acolo. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate