Irigații România

Circulă pe Facebook un „meme” care pune, ironic, față în față imaginea unui câmp irigat abundent („în Europa”) și a unui câmp (altfel destul de verde, dar nu așa de ordonat) pe care o procesiune religioasă merge „cu crucea-n frunte”, presupunem că într-un ritual de invocare a ploii („Irigații în România”, spune eticheta pozei sarcastic). Într-o variantă, mai era apoi dedesubt citatul „Dumnezeu nu dă cu zarurile”, atribuit lui Einstein.

Din câte știu, desființarea irigațiilor din România (construite de regimul socialist înainte de 1989 nu pentru că era ateu ci pentru că era o chestiune de logică) a fost opera unei clase conducătoare post-1989 motivată cel mult de incompetență sau corupție. În niciun caz ei n-au dezmembrat sau abandonat sistemele de irigații pentru că „se rezolvă cu o rugăciune”.

Mă îndoiesc că un sondaj comparativ în România și Germania ar arăta la noi un procent semnificativ mai mare de oameni care chiar preferă rugăciunea în locul irigațiilor, sau care sunt siguri că există atât de simplu la butoane de genul „te rogi azi, deci o să plouă mâine”.

Din astfel de motive, imaginea citată mai sus e în opinia mea nu doar în dezacord cu realitatea, ci, mai mult, plasând răspunderea pe seama unui popor prezentat ca inferior, servește drept alibi tocmai clasei conducătoare care a supervizat sau tolerat degradarea sistemului de irigații (și la fel a făcut poate și în alte domenii). Cu acest alibi, dânșii pot încerca să meargă mai departe.

Cât despre Einstein, putem răspunde cu citatul mai recent din Stephen Hawking „Dumnezeu nu numai că dă cu zarurile, ci uneori le și aruncă în locuri unde nu le putem vedea”. Sau cu citatul din Einstein "[T]he fanatical atheists...are like slaves who are still feeling the weight of their chains which they have thrown off after hard struggle. They are creatures who—in their grudge against the traditional 'opium of the people'—cannot hear the music of the spheres.".