Blog Radu Silaghi-Dumitrescu

Președintele țării, ales prin vot universal, este mandatarul voinței populare. Cu atât mai mult atunci când el se bucură de apreciere în sondaje mult peste procentajul voturilor primite direct la alegeri. Cercetătorii din România au de ascultat, cred, cu atenție semnalele primite de la Cotroceni, pentru că ele sunt în fapt distilarea, manifestarea, voinței populare. În privința a ceea ce trebuie să furnizeze un cercetător ca rezultate atunci când este evaluat de către societatea care l-a finanțat, o parte semnificativă a comunității științifice urmează modele precum Manifestul de la Leiden, pe care l-am comentat și eu aici , și l-am susținut. În acel manifest se menționează importanța, printre altele, a rezultatelor de cercetare vizibile în baze de date publice, accesibile internațional. Printre cele mai cunoscute astfel de baze de date, și cele mai folosite la noi sau în altă parte, sunt Scopus, Pubmed, sau Thomson-Reuters ISI. Din astfel de baze de date se extrag indici ...

Într-o postare anterioară punctam gradul de frustrare în rândul tinerei generații din diferite țări din Europa. Cele mai frustrate grupuri erau cele din Ungaria, Grecia, Portugalia, Muntenegru, Italia, sau Letonia – în timp ce la polul opus erau Austria, Norvegia, Cehia, Estonia și Suedia. Din aceleași surse (The Hague Centre for Strategic Studies), graficul de mai jos prezintă gradul de inegalitate a veniturilor din fiecare dintre țările Europene. Poate deloc surpinzător ( inegalitatea poate genera frustrare dacă nu are baze sociale sustenabile ) extremele sunt în parte aceleași ca la frustrare: Ungaria e de departe lider în inegalitate, în timp ce la polul opus întâlnim din nou Austria sau Suedia. Pe de altă parte Muntenegru, spre deosebire de Ungaria sau Portugalia, e printre țările cu cea mai mică inegalitate deși avea printre cele mai mari rate de frustrare. România e din nou pe un neinteresant loc de mijloc (departe de extreme), spre deosebire de aparenta noastră geamănă, ...

Un cântec al lui Nicoale Furdui Iancu face apel la istoria relațiilor politice complicate româno-maghiare, aruncând sub titlul „ Vai, săracii dușmanii ” o replică ironică vecinilor din Ungaria: „să vă dați de pe cal jos”. Replica are ecouri în istorie și în geografie, dar pare nelalocul ei în Uniunea Europeană a anului 2015. Ironic față de replica din cântec pare însă mai degrabă faptul că azi populația de cai a Ungariei e estimată conform unor surse la cca 60000, în timp ce cea a României e de mai mult de 10 ori mai mare , la 760000. De zece ori mai puțin decât SUA, dar undeva în jur de locul 11 în lume. Progresiștii iubitori de animale vor aprecia această situație (ne amintim poate de campania „salvați caii...”), la fel ca cei pasionați de echitație - în timp ce progresiștii iubitori de industrie vor reproșa poate gradul redus de urbanizare și de automatizare a micilor gospodării rurale. Ne putem atunci întreba cine e mai degrabă pe cal , și cine e cazul să se dea jos , și cui...

Una din tarele societății noastre, ca și a celei din Republica Moldova, este potrivit multora – inclusiv unor colegi din străinătate care mi-au atras atenția asupra acestui lucru – proporția neașteptată de mașini de lux de la noi. O proporție percepută în contrast dramatic cu starea economiei, și cu starea societății în general. Nu am auzit pe cineva să nu fie de acord cu aceste observații – iar legătura cu banii nemunciți și cu corupția urmează logic în aceste raționamente. Dar să abordăm totuși problema cu date numerice exacte . Este disponibilă aici lista cu numărul de mașini Ferrari vândute în 2012 în lume. România este pe locul 28 – nu printre primele ci mai degrabă aproape de locurile unde se află în general la multe alte capitole – fie că e vorba de PIB, fotbal sau mărimea populației (să ținem în plus cont că lista de aici conține doar 40 de țări, lăsând în afară unele destul de puternice precum Israel, Africa de Sud, Mexic, Ucraina, India, etc). Stăm de exemplu ceva mai ...

Figura de mai jos arată evoluția bugetului sănătății din România, comparativ cu cele ale unor țări din regiune, și al uneia de mărime apropiată din vestul Europei (sursa: © TrendEconomy.com ). Se vede că România se păstrează foarte aproape de celelalte țări din Europa de Est (inclusiv Cehia, privită de mulți ca un model de urmat între est-europeni), ba chiar stă ușor mai bine decât Polonia (una dintre cele mai puternice și performante economii din zonă). Din acest punct de vedere, nu pare că bugetul sănătății este mai neglijat azi la noi decât la alții. De asemenea, orice plan de majorare semnificativă a bugetului peste nivelul procentual actual ar însemna o măsură nemaivăzută în Europa de Est – ci doar mai la vest, în Olanda de exemplu. Se mai poate nota, oricum, și aspectul pozitiv că procentul alocat sănătății din bugetul guvernamental s-a dublat în perioada 1998-2003 – adică pe o perioadă în care cam toate forțele politice din România s-au succedat la guvernare, ceea c...

Se vorbește mult la noi despre cum ar trebui, sau nu, scăzute taxele, și cum statul fiind cel mai prost administrator trebuie să se dea la o parte și să lase economia privată să genereze bunăstare. Se vorbește mult despre cum ar fi bine să fie și la noi ca în Suedia sau Marea Britanie. Se învârt multe numere, multe statistici. Aș propune să începem cu cele de mai jos, pentru că sunt cele mai simple și sumative. Exprimat într-un singur număr , cât la sută din PIB intră în buzunarul statului sub formă de  taxe ? În țările cele mai invidiate de mulți dintre noi, valoarea e către 50% . În România doar 28% . Suntem undeva pe locul 40-și-ceva în lume din acest punct de vedere. Date complete, aici . La capitolul „bugetul guvernamental ca procentaj din PIB” România este pe locul 80-și-ceva , cu doar cca 35%. Deasupra noastră stau cu cca 50% sau chiar mai mult țări ca Danemarca, Franța, Marea Britanie, Spania, Suedia, Olanda, Ungaria . Dintre țările europene găsim sub noi în ace...

Daci, romani, slavi, și alții Conform istoriografiei aproape general acceptate (deși supuse periodic unor critici fără substanță sau subsumate politic – vezi de exemplu clarificările din „Istoria, adevărul și miturile” de I.A. Pop, 2011) etnicii români de azi sunt urmașii romanilor și dacilor, cu influențe semnificative din partea unor popoare migratoare și în primul rând a slavilor. Pentru unii rămâne încă interesant subiectul măsurii exacte în care a contribuit fiecare dintre aceste trei surse/popoare la ceea ce suntem azi. Fără a lua în serios exagerările nefondate care ne transformă în 100% orice (slavi, cumani, romani, daci) – numai senzațional să fie – subiectul poate fi interesant, după cum în parte se detaliază în cele ce urmează. Statistica vocabularului Dovezile documentare sau arheologice despre continuitatea daco-romană dar și despre suprapunerea migratorilor (în special slavi) sunt imposibil de ignorat – dar prin esența lor fac dificilă extragerea de date c...

Un intelectual de origine bulgară cu care am fost coleg pentru o vreme în străinătate, fără să fie istoric de meserie, explica oricui voia să asculte că românii, mai mult decât alte nații, au obiceiul nerecunoscător să își omoare liderii. Am mai auzit comentariul în mai multe alte ocazii, și mi s-a părut evident că e fals . De la 1859 încoace, România a avut cca 80 de prim-miniștri și 17 șefi de stat (în funcție de regim aceștia din urmă s-au numit voievozi, regi, președinți, sau președinți de parlament). În total, circa 100 de conducători de țară – ceva mai mulți dacă mai și extrapolăm până în jur de 1800, separat pe cele două Principate. Dintre șefii de stat unul singur (Nicolae Ceaușescu) a plecat de la putere prin condamnare la moarte. Dintre prim-miniștri, au pierit asasinați doi de către fasciști (Duca și Călinescu) și unul condamnat la moarte de către comuniști (Antonescu) – adică toți trei sub imperiul unor mișcări politice de forță sponsorizate sau manipulate din exteri...