Primii la alcool sau primii la senzaționalism?

Am revăzut recent în presă știrea despre clasamentul țărilor după consumul de alcool. În bună tradiție cu alte ocazii, a primat abordarea senzaționalistă care ne permite să asociem superlative expresiei „românii sunt” (ea însăși predispusă la abuz), fie că e vorba de superlative pozitive ori negative (în funcție de domeniu și eventual de ce ni se „sugerează”, suntem ori cei mai geniali, ori cei mai răi – numai să fie menționată expresia „cei mai”).

Așadar, știrea standard ne spune că România este printre primele țări din lume la consumul de alcool. Clasamentul astfel popularizat are pe primele zece locuri, în ordine descrescătoare, Belarus, Moldova, Rusia, România, Ucraina, Andorra, Ungaria, Cehia, Slovacia, Portugalia. Criteriul de clasare este numărul de litri de echivalent de alcool pur consumați pe cap de locuitor pe an, de populația peste 15 ani. Valorile pentru primele 10 țări sunt în zona 12-17, adică, pentru România, cca 1 litru de alcool pe luna, deci aproximativ 33 mL pe zi – adică echivalentul unei căni de vin pe zi (socotind vinul cca 12% alcool). Sigur, la alte știri ni se spune că un pahar de vin (poate nu o cană) pe zi ar avea beneficii pentru sănătate (voi comenta sursa acelor date separat, sper)...

Să mergem însă mai departe în datele WHO (World Health Organization), care a generat aceste clasamente, parțial preluate de Wikipedia și de presă. O statistică separată normează consumul la numărul total de oameni care nu sunt abstinenți. Ajunși aici, realizăm că statistica de mai sus, cea popularizată la noi în mass-media, ne dădea mai degrabă măsura procentului de oameni care acceptă să consume alcool, decât altceva. Dovada? În clasamentul raportat doar la consumatorii de alcool România e undeva pe locul 50, adică exact în zona în care se învârte, în medie, la toate statisticile – număr de locuitori, suprafață, economie, știință, educație, sport, etc. Pe primele locuri sunt în schimb Mali, Bosnia, Comoros, Tanzania, Burkina Faso, Africa de Sud, Tonga, Uganda, Coreea de Sud, Ciad și Ucraina.

Să mergem mai departe la procentajul de beții. Un clasament statistic listează, cu scoruri indicând cele mai dese cazuri de sesiuni de consum excesiv de alcool (în engleză, „binge drinking”), următorul clasament în ordine descrescătoare: Ucraina, Rusia, Zimbabwe, Africa de Sud, Moldova, Nicaragua, Mexic, Kazahstan, Guatemala, Ecuador, Belize, Belarus, Elveția, Spania, Portugalia, Olanda, Luxemburg, Italia, Germania, Franța, Cipru, Belgia, Austria. Nici urmă de România.

Nu în ultimul rând, dacă ar fi să întocmim clasamentul după cantitatea totală de alcool consumată pe țară – ceea ce ar avea sens dacă ne numărăm cu adevărat printre cei deranjați de consumul de alcool – atunci din nou România nu ar fi niciunde printre primele țări, într-un clasament dominat de China și de restul țărilor cu populație mult mai mare decât a noastră.


Statistica despre care am scris la început, și care plasa România pe locul 4, era deci dominată în cazul nostru de procentajul foarte mic de abstinenți. Subiectul în sine al abstinenței ca alegere morală sau religioasă e de asemenea important. Până atunci, putem nota că în societatea europeană/vestică abstinența de la alcool tinde să fie privită, tradițional vorbind, ca o măsură drastică; cred atunci că datele la care am făcut referire pot fi un indiciu despre o lipsă de disponibilitate către măsuri sau acțiuni drastice în România. Pe această din urmă tema voi reveni, sper.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.