Examene

Ne exprimăm periodic mirarea și dezamăgirea că la examene - în special cele de Bacalaureat și cele de Licență de la finalul facultății - candidații "nu știu nimic”. Unele cadre didactice practică de asemenea ritualul împărtășirii "perlelor de la Bac”, ocazie de zâmbete dar și de lamentări – „vai de capul nostru”. După ce 12 ani de școală (respectiv 3-4 de facultate) profesorii dau note de trecere (de obicei chiar mai mari decât atât) unui elev/student, aceiași profesori se întorc și spun: „ei, asta n-a fost chiar așa pe bune: abia acum vine Marele, Adevăratul Examen, Bacalaureatul/Licența”. Dacă notele primite 12 ani de un elev au fost date cu respectarea legii și a moralității, examenul de Bacalaureat ar trebui sa fie pentru acel elev o formalitate. Dacă acele note, timp de 12 ani, sunt o forma de fraudă, nefiind adică meritate de elev, atunci Bacalaureatul (respectiv Licența) sunt o forma de ipocrizie sub care mascăm deficiențe de sistem de pe parcursul celor 12 ani de școală, și/sau a anilor de facultate. Luând note sub 5 la aceste examene finale, elevilor li se spune cu cinism că e în principal vina lor, și ca au fost ori leneși ori proști. Cea mai sonoră măsură luată în acest sens pare să fi fost ajustarea examenului în sine (limitare la copiat, altfel de subiecte). Se poate însă argumenta că schimbările la examenele de absolvire sau la cele de admitere (Bacalaureat, Licență, admitere la facultate, etc) pot cel mult sa ascundă gunoiul sub preș; schimbările adevărate trebuie făcute profund în sistem și să afecteze ceea ce se întâmplă la fiecare ora de clasă/curs/laborator/seminar. Ele vor necesita mult mai mult decât o lege sau niște regulamente „reformatoare”, lângă care vreun politician să își așeze poza și semnătura. Vor necesita foarte multă muncă adevărată și extrem de grea, om cu om. Iar dacă vrem să funcționeze, vor necesita și foarte mulți bani, pentru salarii decente și pentru stimularea rezultatelor. Fără un buget decent, ne vom revedea în fiecare vară “deplângând proasta pregătire a candidaților”.  

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Profesorul Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, ar fi împlinit azi 73 de ani. A fost dintre aceia pe care faptul că au picioarele pe pământ nu-i împiedică să poată merge, la propriu sau la figurat, oriunde e nevoie sau oriunde se cade. A creat de la zero lucruri, așa cum i se cuvine oricărui  om . Căile i s-au întretăiat cu cele ale unor personalități notabile ale științei și cu domenii de cunoaștere dintre cele mai spectaculoase – astfel încât unii spun că a  pornit de jos  („de la țară”, din satul Botiz) și a ajuns foarte  sus  – la porțile Academiei Române, la universități din Germania, Franța, Anglia, SUA... El v-ar fi spus poate totuși că locul de unde a pornit  era deja suficient de sus  încât de la acea înălțime, a câmpului de la marginea orașului Satu-Mare, să poată plana către  alte  locuri înalte – fie că a fost vulcanul Popocatepetl, ori Center for Computational and Quantum Chemistry de la University of Georgia, ori Universitatea din Heidelberg
Citiți mai multe

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Imagine
O serie de instituții de presă, sportive și nu numai, difuzează poze cu un teren de fotbal amenajat într-o pantă incompatibilă cu orice sport clasic. Iată un exemplu: E clar din poză că terenul există și că e unul absurd. I s-a dat și locația, undeva în județul Bihor (vezi de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Dar... știrea are probleme: pretinde că descrie un teren din Bihor la care s-a început lucrul în 2010 și s-a terminat în 2012 cu costul a 600000 RON (de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Or, terenul din poza de mai sus nu e „construit” în niciun fel – ci doar trasat pe o panta preexistentă, care pare parte a unui terasament de drum. pozele se regăsesc postate pe internet în străinătate încă dinainte de presupusa dată de finalizare a terenului din Bihor: http://www.foundshit.c
Citiți mai multe

Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc. Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi: Revistele Science și Nature . Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc) Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical
Citiți mai multe