Daca știi a lor măsură...

"De te-ating, să feri în laturi, 

De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca știi a lor măsură..." (M. Eminescu)

Un articol interesant ne amintește că o privire atentă retrospectivă la propria activitate în spațiul virtual poate fi foarte instructivă. „Rețelele de socializare” abundă, în limitata mea experiență, de personaje adesea ascunse sub anonimatul unor nume false sau „grupuri” impersonale, care fac cu obstinație exerciții de sfidare a logicii în care ura epatată până la obscenitate e un ingredient inevitabil. E întristător de ușor să te lași antrenat într-o cascadă de „share”, de „like”, sau de comentarii care conțin mai multă adrenalină decât substanță ori adevăr, pe teme care au o esență profund ticăloasă – fie că e vorba de rasism (eternele teme – etnia de hoți, etnia de bețivi, etnia de nespălați, etnia de necivilizați, etnia de civilizatori, etnia de genii etc), de diviziune socială (medici, militari, preoți, profesori, polițiști, agricultori, artiști, cercetători, constructori, politicieni, etc. – prin rotație toți ținte), de diviziune culturală, religioasă, politică, sau de altele. O parte din aceste fluxuri de ură vin pe canale marcate cu emoticoane și formule de politețe edulcorată; un „smiley”, o etichetare ca „gluma zilei”/ „zâmbetul de dimineață”/„o floare pentru voi”/„iubirea eternă”/„inimi dulci”,* o urare de „un sfârșit de săptămână bun vă doresc”sau „să aveți o zi frumoasă”* sunt adesea ingrediente ale unor pahare pline de venin rasial, social și/sau intelectual. O altă parte vin pe canale care ne solicită atenția la modul ultimativ; potrivit lor, nu numai că lumea, țara, rasa, orașul, credința, tu însuți/însăți, și/sau alte entități esențiale sunt în pericol iminent – ci, mai rău, totul depinde măcar de „share”-ul și „like”-ul pe care îl dai sau nu în următoarele minute sau ore - dacă nu cumva de ceva mai mult din ceea ce ai de dat. Apelând la instincte primare legate de apartenența la un grup (fie el familie, grup etnic, rasial, profesional sau de alt fel), astfel de apeluri intoxică însă acele instincte în două feluri, uneori dependente unul de celălalt: prin adulterarea cu ură, și prin înregimentarea în spatele unor entități pentru care astfel-dobândita legitimitate ca lideri de opinie nu are cum să fie altceva decât o trambulină pentru și mai mult rău. Cei care găsesc resurse să-și păstreze umanitatea în fața acestui șuvoi de rânjete, de agresivitate ultimativă și de kitsch au toată admirația mea. 

*Notă de subsol: am o sinceră simpatie atât pentru numitele formule de politețe, cât și pentru numitele etichete, cât și pentru oamenii care le folosesc cu bună credință.