Un zâmbet, o floare, și-un genocid

Punctam acum ceva vreme un articol interesant din New York Times care ne amintește că o privire atentă retrospectivă la propria activitate în spațiul virtual poate fi foarte instructivă. „Rețelele de socializare” la care are acces utilizatorul comun din România abundă în exerciții de sfidare a logicii epatatând până la obscenitate ura. E întristător de ușor să te lași antrenat într-o cascadă de „share”, de „like”, sau de comentarii care conțin mai multă adrenalină decât substanță ori adevăr, pe teme care au o esență profund ticăloasă – fie că e vorba de rasism, de diviziune socială, de diviziune culturală, religioasă, politică, sau de altele. O parte din aceste fluxuri de ură vin pe canale marcate cu emoticoane și formule de politețe edulcorată; un „smiley”, o etichetare ca „gluma zilei”/ „zâmbetul de dimineață”/„o floare pentru voi”/„iubirea eternă”/„inimi dulci”, o urare de „un sfârșit de săptămână bun vă doresc” sau „să aveți o zi frumoasă” sunt adesea ingrediente ale unor pahare pline de venin rasial, social și/sau intelectual. Astfel de atitudini intoxică prin adulterarea cu ură, și prin înregimentarea în spatele unor entități pentru care astfel-dobândita legitimitate ca lideri de opinie nu are cum să fie altceva decât o trambulină pentru și mai mult rău.

Emoticoanele și urările de „o zi frumoasă” nu sunt însă singurele îndulcitoare care par să „meargă” excelent cu rasismul sau cu ticăloșia în general. Un zâmbet al unei persoane frumoase/tinere, eventual pe un fundal cu flori sau cu un cer albastru, poate fi la fel de eficient. Am văzut destule exemple la noi, în care clișee sinistre prin rasismul sau ticăloșia lor sunt edulcorate cu atitudini sau poze silfidico-îngerești. Ziarul Guardian remarca recent că unul dintre liderii de extremă dreapta din Germania este o carismatică tânără (chimistă la fel ca dna Merkel...) al cărei zâmbet proaspăt și generos nu o împiedică să susțină că imigranții ilegali ar trebui împușcați la frontieră dacă sunt prea insistenți. Împușcați, simplu. La urma urmei, și propaganda lui Hitler nu se făcea scoțând în față burtoși încruntați și cărunți, ci adesea inclusiv folosind fețe tinere și zâmbitoare.

Da, am obosit de negustorii de venin și de violență din spațiul public. Da, sper ca ei să plătească atunci când îmi spun mie sau copiilor mei că ținem de o rasă inferioară, sau de o rasă superioară, sau că e timpul să înecăm țăranii (sau măcar să le luăm dreptul de vot), sau că oamenii de o anumită opinie politică sunt etichetabili ca "putregaiul neamului", și altele, și altele. Pe de altă parte, e ușor de anticipat că tot ei s-ar putea să conducă și autoritatea care va tăia chitanțe de amenzi pentru "defăimarea socială" - cel puțin atâta vreme cât le admirăm hipnotizați gargara cu liberticidare. Cum spuneam și recent, e poate cazul să punctăm o oarecare ipocrizie în modul în care ne privim drepturile. Internetul, presa audiovizuală și bulevardul din centrul orașului sunt toate spații publice, locuri în care se poate comunica informație între indivizi. Prin simplă analogie deci, dacă audio-vizualul e reglementat de un CNA, de ce nu ar fi reglementat și internetul? Prin simplă analogie, dacă pe bulevard e legal și general acceptat să existe patrule de poliție care îmi vor urmări din ochi fiecare mișcare și mă vor sancționa când încalc legea (așa cum mai demult la sat mă urmăreau din ochi bătrânii așezați pe băncuță în fața porții casei), de ce nu ar exista și online mecanisme la fel de ferme și prompte? Atâta vreme cât nu am avut o problemă cu faptul că bătrânele (cu tot respectul) de pe băncuța din fața casei văd cine îmi intră în casă pe ușa de la stradă, sau află cu cine am vorbit la coasă, nu văd de ce m-ar deranja că bătrânele online ar face lucruri similare. Dacă ne-am putea modela regulile de interacțiune umană online după cele tradiționale offline, soluțiile ar fi foarte simple și ușor de acceptat. E nevoie poate de mai multă viziune pentru a implementa așa ceva, decât pentru a arunca întreg trecutul la gunoi și a declara că de azi încolo aplicăm alte reguli, pentru că folosim tehnologii diferite de comunicare. E ca și când am considera că dacă vorbim în chineză regulile morale din Europa pot fi ignorate – ceea ce are sens poate pentru unele, însă și în chineză furtul, crima, sau minciuna sunt imorale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.