Cât din "cultura" noastră este snobism?

Tabloul pictat de Leonardo da Vinci, intitulat „Mona Lisa” sau „Gioconda” este probabil azi, la ~500 de ani de când a fost pictat, unul dintre cele mai cunoscute din lume. Lumea îl asociază din principiu cu adevărata cultură și cu adevărata artă. Și totuși... până la mijlocul secolului XIX, tabloul era departe de a fi faimos. Fiind el la Luvru, unul dintre cele mai vechi, mari și vizitate muzee din lume, avea șanse să fie mai cunoscut decât alte tablouri – dar era departe de statutul de azi. Zâmbetul Giocondei, azi celebru, a devenit subiect de discuție abia în a doua jumătate a secolului XIX. Chiar și atunci, Gioconda era departe de a fi o vedetă „populară”. Intrarea pe marea scenă a atenției publice internaționale și-a făcut-o complet aleator, prin tabloide, în urma scandalului legat de furtul ei de la Luvru și recuperarea la doar câțiva ani, în manieră misterioasă și romanțată dacă nu chiar romantică. Scandalul este cel care a făcut-o celebră la nivelul de azi. Au urmat apoi niște turnee în străinătate pe care pictura le-a făcut cu mare impact în SUA, Rusia și Japonia în anii '60 și '70, și care au adăugat la faimă și la publicitate. 
Cât de mult din atenția și respectul primite de această operă de artă, în special de la 1900 încoace, vine din aprecierea reală a artei? Și cât de mult vine din snobism, din dorința de a vedea sau afișa „ceea ce este la modă”, sau ceea ce „se spune” că este valoros, sau ceea ce „se spune” că este „de top”? Și oare în ce măsură se pot aplica aceleași principii diverselor altor repere din spațiul nostru public sau din viața de zi cu zi a fiecăruia? 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate