Ce aștept de la un rector

Cui ar trebui să-i pese ce aștept eu de la un rector, dincolo de lucrurile la care oricum îl obligă legea? În principiu, cred că aproape nimănui. Pe de altă parte, nu se poate să așteptăm în tăcere ca ceilalți (inclusiv superiorii ierarhici) să facă lucrurile la care sperăm noi fără să le fi spus explicit. E ca și când le-am pretinde abilități telepatice – ceea ce, cunoscătorii de la Antene știu, se poate lăsa rău de tot. Apoi, oricum e de sezon vorbitul despre programele rectorilor.
Așadar, printre lucrurile pe care le aștept de la un rector (și prin extensie un prorector, decan, director de departament, etc) se numără și următoarele:
  1. În acțiunile sale trebuie să reflecte puncte de vedere ale colegilor – atât cele majoritare cât și cele punctuale sau minoritare, în manieră echilibrată și ignorând propriile sale interese sau prejudecăți individuale. În același timp are răspunderea de a înțelege că universitatea este o reprezentantă a comunității locale, iar măsurile promovate de rector, acolo unde este fezabil, trebuie să reflecte conexiunile dintre universitate și comunitate
  2. Trebuie să sprijine și să propună măsuri de sporire sustenabilă a eficienței activității universității, prin schimbări asumate și/sau asumabile cât mai aproape de consens, de către întreaga comunitate academică din universitate. Astfel de măsuri trebuie să conducă la creșterea impactului în comunitate, înțeleasă la nivel social, economic și științific, atât local cât și prin conectare la mediul academic internațional
  3. Trebuie să susțină predictibilitatea chiar și atunci când susține schimbarea, păstrând respectul pentru munca onestă a colegilor, astfel încât proiectele de cercetare, activitățile didactice și în general inițiativele academice de valoare să nu aibă de suferit din cauza unei nesiguranțe sau lipse de predictibilitate administrativ-regulamentară
  4. Trebuie să susțină sau să contribuie la dezvoltarea de inițiative de atragere sau de facilitare a atragerii finanțării pentru activitatea didactică și de cercetare, atât pe căile de bază („finanțarea instituțională”) cât și pe toate celelalte
  5. Trebuie să înțeleagă atât responsabilitatea cât și limitările inerente unei poziții de responsabilitate într-un sistem universitar. Funcțiile de reprezentare sau conducere sunt general privite ca „onorante”; ele au însă această reputație, și o pot păstra, numai datorită unei munci atente și a înțelegerii faptului că „funcția” este una de servitor al interesului comunității, nu de privilegiat, stăpân, sau profitor al ei. Trebuie să perceapă faptul că are dreptul la inițiativă, dar și răspunderea de a munci pentru a-și convinge colegii de validitatea acelei inițiative, și capacitatea de a accepta criticile, completările sau refuzurile bine justificate
  6. Trebuie să încerce să contribuie la găsirea de modalități optime prin care prioritățile administrative să fie transpuse în, și susținute de, un sistem de regulamente și hotărâri care să servească în mod optim intereselor comunității academice
  7. În cazul UBB, trebuie să fie conștient de răspunderea de a fi membru al unei universități dintre cele mai vechi, mai mari, și mai prestigioase din această parte a Europei, și de faptul că un astfel de statut al universității nu se poate valida sau îmbunătăți decât înțelegându-i lipsurile și căutând să contribui la corectarea lucrurilor care, ca multe altele tocmai din această parte a Europei, pot fi corectate
  8. Să susțină finanțarea bazată pe calitate mai degrabă decât cea bazată exclusiv pe cantitate
  9. Să susțină cercetarea aplicată, dar cu înțelegerea că în absența unui corp semnificativ și competitiv de cercetători în domeniile fundamentale care să furnizeze expertiză și experiență, cea aplicată poate avea sens cel mult accidental
  10. Să înțeleagă, și să militeze pentru impunerea principiului, că nu toate cadrele didactice universitare au datoria să facă cercetare; că cercetarea făcută cu forța sau pentru criterii nu poate avea valoare decât cel mult accidental
  11. Are responsabilitatea de a impune la angajare criterii dure dar cu suficientă flexibilitate pentru a nu le transforma în piedici absurde. Ca regulă generală, spre exemplu UBB are suficient prestigiu pe piața muncii încât să poată pretinde, prin intermediul fiecăreia dintre comisiile de concurs, ca potențialii noi angajați pe posturi didactice să îndeplinească în mare măsură (fără excese numerologice „la virgulă”) criteriile de conducător de doctorat (cele naționale oficiale, și/sau cele general acceptate la nivel internațional). Excepțiile pentru situații dedicate exclusiv unor activități didactice trebuie de asemenea înțelese ca necesare.
  12. În același spirit, să stimuleze acele modele de cercetare în care proprii angajați sunt lideri de proiect, sau au un rol cheie, mai degrabă decât cele cu roluri simpli de colectori de date sau de simpli furnizori de forță de muncă secundară
  13. Să își respecte angajații seniori. Ca regulă generală, pentru acel set special de angajați care la vârsta pensionării au încă mult de oferit instituției și dau semne că sunt dispuși să o facă, prelungirea statutului de angajat și/sau acordarea unui statut de profesor emerit ar trebui să fie o prioritate instituțională, și să se constituie în procedură cvasi-automată, necesitând din partea „candidatului” o simplă semnătură pe formulare pre-completate și nu niște furci caudine administrative. În plus, fiecare facultate ar trebui să aibă un Consiliu al profesorilor emeriți, ca for consultativ.
  14. Să promoveze flexibilitate și specializare în gestionarea fluxului administrativ, astfel încât circulația documentelor să se poată face eficient (inclusiv prin sisteme informatice) și să se limiteze pe cât posibil situațiile în care foruri fără competențe reale sunt obligate administrativ să avizeze documente doar pentru că „așa cere regulamentul”
  15. Să stimuleze sistematic internaționalizarea – atât prin studenți străini cât și prin atragerea de cadre didactice sau de cercetare asociate sau permanente
  16. Să promoveze tendința de a transforma concursurile pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare în prilejuri de mândrie pentru universitate/institut, unde candidații să își ilustreze înalta ținută academică în prelegeri larg popularizate.
  17. Să caute o popularizare mai accentuată/structurată, și o eficientizare, a facilităților pe care instituția le oferă angajaților
  18. Să stimuleze/permită dezvoltarea neîngrădită a specializărilor care deja au demonstrat impact notabil – dezvoltare la nivel de grup/centru/institut, dar și din punct de vedere al unor departamente, linii de specializare/studiu, sau chiar facultăți
  19. Să stimuleze fixarea de ținte diferențiate pentru facultăți în ceea ce privește impactul rezultatelor cercetării, folosind cele mai recente criterii CNFIS. Natura acestor ținte ar urma să fie propusă de către fiecare facultate în parte, în ideea că printre altele îndeplinirea lor ar putea condiționa elemente de susținere financiară. În stabilirea țintelor se poate ține cont de tendința, vizibilă în întreaga lume, de a diferenția între personalul care se conformează modelului de cercetare+predare și personalul care are (aproape) exclusiv competențe de predare. Această a doua categorie nu va depăși xx% din totalul cadrelor unei facultăți (valoarea lui xx s-ara stabili separat de adoptarea ideii de principiu; o posibilă valoare inițială poate fi 25).
  20. Să stimuleze impunerea unei ținte ca cel puțin xx% dintre cadrele didactice de la fiecare facultate să îndeplinească cel puțin condițiile de abilitare sau de conferențiar pentru domeniul (sau unul din domeniile) în care activează; se poate accepta o anumită flexibilitate (ex. se pot lua în considerare și publicații acceptate spre publicare, se pot compensa deficite de la unele capitole prin excedentul de la altele etc). Acest obiectiv ar putea fi avut în vedere și la politica de ocupare a posturilor didactice, iar în cazul neîncadrării în ținte, noile angajări ar putea să implice doar candidați care îndeplinesc criteriile de abilitare, chiar și în cazul posturilor „mici”. Pentru facultățile care contribuie semnificativ la activitatea științifică, ținta se poate ridica (o posibilă țintă generală ar putea fi 30%, iar pentru facultățile mai active în cercetare 50%).
  21. Fixarea unei ținte de cel puțin xx% cadre didactice sau cercetători asociați, proveniți de la universități sau institute de prestigiu din străinătate sau de la parteneri din Consorțiul Universitaria (dar cel puțin două treimi din străinătate). O posibilă valoare de plecare ar putea fi 10% per facultate.
  22. Să contribuie la definirea unor posturi didactice cu statut special, finanțate dintr-un fond separat al Rectoratului, pentru un număr limitat de angajați care au contribuit major la cercetarea științifică din universitate.
  23. Să contribuie la integrarea mai directă a elementelor de actualitate (inclusiv din cercetare) în fișele disciplinelor, și actualizarea anuală a acestora. Spre exemplu: cel puțin x% dintre referințele bibliografice din fișa fiecărei discipline să fie din ultimii cinci ani (valoarea de plecare ar putea fi 20%), cel puțin una dintre referințele bibliografice să îl aibă pe titularul cursului sau al seminarului/laboratorului printre autori, cel puțin una dintre ședințele fiecărui curs va avea un invitat notabil pentru rezultatele sale din cercetare în domeniul respectiv altul decât titularul cursului, cel puțin x% din referințele bibliografice să fie lucrări de cercetare, nu manuale (x ar putea fi 10% la licență, 50% la masteratul de cercetare, 80% la doctorat), actualizarea anuală a fișelor disciplinelor începe la nivel de decanat și departamente prin identificarea de către personalul administrativ-secretarial a modificărilor de cod, afiliere, număr de ore, tip de examinare etc, și efectuarea acelor modificări în fișe – după care fișele se trimit cadrelor didactice responsabile pentru actualizarea conținutului de specialitate
  24. Să stimuleze angajarea câte unui cercetător pe termen nedeterminat, cu finanțarea minimală asigurată de către instituție, pentru fiecare Unitate de Cercetare declarată „de excelență” - folosind (indiferent de natura exactă a postului) criterii de concurs cel puțin egale cu cele corespunzătoare unei poziții CS II. Fișa postului respectiv ar trebui să conțină criterii minimale de menținere a candidatului pe post
  25. Să contribuie la atribuirea de personal administrativ-secretarial către fiecare Unitate de Cercetare, în limita a maximum o jumătate de persoană-lună
  26. Să stimuleze instituirea unei categorii de „cercetători-cheie”, care să se bucure de simplificări administrative. Accesul în această categorie ar putea fi definit în baza unor criterii simple, ca de exemplu calitatea de membru al Academiei Române, sau calitatea de autor al mai mult decât unei publicații științifice Science/Nature, sau calitatea de autor a cel puțin două cărți prezente în mai mult de 100 de biblioteci universitare, sau calitatea de autor a mai mult de 100 de articole indexate Scopus/ISI/ERIH, sau mai mult de 1000 de citări, sau mai mult de 30 de brevete de invenție, sau sume mai mari de 500 000 EUR aduse prin contracte de cercetare aplicată din mediul privat, sau alte realizări al căror impact este validat de Consiliul Științific și Consiliul de Administrație ca cel puțin comparabil cu al unora deja menționate mai sus. Numărul acestor cercetători este relativ mic, astfel încât efortul financiar ar fi ușor compensat de efectele pozitive.
  27. Similar, instituirea unei categorii care să promoveze/stimuleze angajații cu contribuții ieșite din comun pe linii didactice și vocaționale (creație artistică, sport, etc), și tratarea celor trei în mod egal.
  28. Să contribuie la înființarea unei serii de conferințe publice, în care personalități care îndeplinesc criteriile cele de la punctele 1-3 să interacționeze cu publicul larg într-un mediu transdisciplinar (aducând laolaltă arta, cercetarea științifică, literatura etc.). Ele ar putea forma bazele unei eventuale Universități de Vară, sau s-ar putea plia pe alte inițiative.
  29. Să organizeze înființarea unor magazii de materiale, din care consumabilele comune utilizabile în cercetare să poată fi obținute imediat în urma unor proceduri simplificate. Exemple de materiale care s-ar preta ar fi elementele comune de birotică, substanțele sau consumabile de largă folosință. S-ar putea realiza astfel scurtarea timpului de așteptare pentru cercetători, dar și economie de timp și resursă umană la nivel de DGA sau de fonduri (aprovizionarea en gros la prețuri promoționale).
  30. Pentru acei doctori Honoris Causa care o doresc, oferirea unor spații de lucru la universitate, cu facilitățile corespunzătoare
  31. Se va descuraja publicarea „contra cost” în reviste și edituri naționale și internaționale, expuse de către revista Science la adresa http://www.sciencemag.org/content/342/6154/60.full. Cercetătorii vor fi atenționați să consulte lista de edituri cu potențiale probleme etice și care nu vor fi luate în considerare în procedurile interne de evaluare.
  32. Integrarea unui orar unic la nivel de universitate, în care să aibă loc săptămânal în fiecare facultate seminarii științifice – care pot fi susțineri de doctorate sau prezentări ale unor invitați.
  33. Pentru susținerea elementelor de infrastructură strategică din cercetare, se vor asigura din fonduri centralizate (asimilate capitolului de cheltuieli materiale ale DGA) acele elemente care țin de menținerea în stare de funcționare: utilitățile generice (energie electrică, apă, canalizare, telefonie etc), alte utilități curente fără de care instrumentul se poate defecta sau poate deveni inutilizabil (ex. heliul lichid pentru RMN, gaze sub presiune pentru cromatografe; nu ar fi incluse consumabilele specifice măsurătorilor, precum solvenți speciali, coloane de cromatografie, fiole/tuburi/eprubete etc), contracte de service și întreținere postgaranție, reparații de rutină (altele decât cele rezultate din erori de utilizare), personal tehnic calificat să mențină aparatura în funcțiune și în siguranță. Obiectivele susținute pe această cale trebuie să fie deschise utilizării de către orice cercetător UBB și să aibă un grad de utilizare maxim
  34. Personalul care se implică în activități de cercetare aplicată cu rezultate care aduc venituri UBB (contracte de cercetare, analiză, producție, consultanță etc) să beneficieze de stimulente. Spre exemplu: la procedurile de evaluare internă, sumele aduse prin cercetare aplicată ar putea fi echivalate cu alte tipuri de realizări, cum sunt cele scientometrice; se poate institui un premiu anual pentru cercetare aplicată, atribuibil laboratorului de analiză/creație/consultanță care va aduce cele mai importante venituri din contracte de cercetare aplicată și respectiv cercetătorilor care au cele mai importante contribuții individuale în acest sens; în cazul în care sunt necesare autorizații speciale sau acreditări (exemplu, RENAR), acoperirea costurilor se poate face din fondurile centralizate ale universității, dar numai dacă există un plan concret de recuperare a costurilor în termen rezonabil; facultățile cu realizări deosebite în ceea ce privește creșterea anuală a veniturilor din activități de cercetare aplicată ar putea beneficia de bonusuri la finanțare
  35. Generalizarea unor cursuri de etică și de metodologia cercetării obligatorii pentru doctoranzi dar și la nivele mai timpurii.
  36. Implementarea de la primele niveluri de educație a politicilor care pe hârtie sunt foarte stricte în privința fraudei academice – inclusiv copiatul la examene.
  37. Restricții puse în calea ingerințelor politico-administrative în actul academic și de cercetare. Spre exemplu, amânarea susținerii unui doctorat, sau a promovării, sau a angajării, sau a primirii de alte titluri academice –inclusiv onorifice- pe durata exercitării unui mandat administrativ-politic.
  38. Ca o regulă generală, pe durata mandatului, un rector/prorector/decan/șef de departament nu va solicita pentru sine sau pentru afini (conform legii) promovări pe post didactic, și nu va participa la competiții interne (el sau afinii, sau colaboratorii apropiați) pe care poziția sa administrativă este în măsură să le controleze
  39. Să își probeze eficiența administrativă în cel mai dur test posibil (acolo unde acest test este aplicabil): să fie reales la finalul mandatului în alegeri libere – dar alegeri la care să nu se fi gândit, nici el nici echipa din jur, absolut deloc pe durata mandatului. Să fie câștigător, nu ostatic, al rezultatului alegerilor – astfel încât, chiar dacă l-am susținut, să pot spune simplu: eu personal nu aștept nimic de la un rector.
  40. Să înțeleagă că cele de mai sus sunt posibile deziderate, ce trebuie constant adaptate datelor empirice de pe traseu. Un lider sau administrator nu trebuie să sufere de sindromul lui Nero – în care considerându-se unic depozitar al adevărului ar lupta sistematic împotriva colegilor sau subalternilor, în loc să lucreze alături de ei.

Sigur, cele de mai sus sunt eterogene și nu foarte structurate. Din fericire ele au statut de petiție mai degrabă decât de act administrativ, așa că poate li se iartă aspectul de claie de fân. 

Comentarii

  1. În spritul "petiției" dvoastre, vă scriu și eu una, intitulată: Ce aștept de la un senator (din comisia de resurese umane și/sau din comisia de coduri, regulamente și probleme legislative). Vă scriu fiindcă recent am participat la un concurs de asistent universitar aranjat în favoarea cuiva din proximitatea rectorului. Pentru mai multe informații, vă rog să accesați următorul link [http://outsidelookingin2016.tumblr.com/] sau să o contactați pe dna. Luminița Silaghi-Dumitrescu, președinta fostei comisii de resurese umane și titluri acadmice de la senatul UBB.

    Așadar, (1) modificarea metodologiei de rezolvarea a contestațiilor depuse în urma suspiciunii nerespectării condițiilor legale de organizare a unui concurs corect [în forma sa actuală, legislația prevede rezolvarea oricărei contestații de către însăși comisia a cărei evaluare este contestată!] și (2) discutarea serioasă în comisia de resurse umane și în plenul senatului a oricărui dosar de concurs contestat.

    RăspundețiȘtergere
  2. In opinia mea:
    1. e firesc sa i se dea oricarei comisii o sansa sa isi reconsidere verdictul, in cazul unei contestatii.
    2. O comisie trebuie sa fie suverana asupra aspectelor stiintifice si a celor legate de oportunitatea angajarii unei persoane.
    3. Daca o comisie incalca totusi legea sau regulamentele, plenul Senatul (prin votul plenului) ii poate anula decizia. Sunt de acord ca lucrurile trebuie discutate in detaliu si atent in acel plen, fara a da gir automat "comisiei de specialitate". In fata legii si a colegilor, toti cei 100 de senatori sunt raspunzatori pentru votul lor, si nu pot da vina pe initiatorii hotararilor, pe comisii, sau pe starea meteo.
    4. Daca si Senatul a girat o ilegalitate, pasul firesc urmator este reclamarea catre fortele de ordine competente, care pot dispune anularea rezultatului concursului si pedepsirea celor care au incalcat legea, daca este cazul.
    Apoi, cat despre schimbarile posibile, ele pot include:
    1. Modificarea legislatiei in privinta asa-ziselor concursuri pe post. Vasta majoritate a "concursurilor" din tara noastra sunt in fapt incercari de a masca o promovare pe post. Asa cum am spus si in memoriul public http://radusilaghidumitrescu.blogspot.ro/2015/04/memoriu-deschis.html adresat Ministerului etc, e nefireasca aceasta stare de lucruri. In economia privata, ca si in toate universitatile din lume, exista conceptul de "promovare", sau de "marire de salariu". Noi il transformam intr-o mascarada de concurs, in care persoana meritorie, care poate chiar si-a castigat cu greu dreptul la o recompensa administrativa, e in fapt pedepsita sa intre intr-un set de furci caudine ("concurs pe post"), in care daca are ghinion poate in cele din urma sa vada recompensa aterizand in bratele altuia, uneori in mod complet nedrept. In opinia mea ar trebui separate concursurile reale pe post, pe pozitii nou-deschise, de simplele avansari. Am avea atunci sansa sa punem mai multa presiune pentru transparentizarea acelor concursuri reale.
    2. ar fi util sa sa instituie intr-o proportie mai mare practica posturilor pe perioada determinata, pentru a dinamiza piata muncii in domeniu. Am vorbit in alte locuri (http://radusilaghidumitrescu.blogspot.ro/2015/11/idei-despre-cercetarea-din-romania-si.html) despre cum se pot face si alte lucruri ăentru astimula mobilitatea fortei de lucru academice
    3. Membrii comisiilor de concurs trebuie sa inteleaga ca dansii sunt mai mult decat controlori de bilete (o meserie altfel demna de respect aparte), care numara lucrarile si atat. Procedurile de concurs care se marginesc la N(ISI), N(citari), si alte expresii matematice, nu au nevoie de 5 profesori universitari in comisie, ci doar de o persoana foarte atenta la registratura! Concursurile ar trebui in opinia mea sa se concentreze pe calitate. Sunt multe de schimbat acolo, atat la modul in care actioneaza comisia cat si la transparentizarea modului in care se decide "scoaterea la concurs" a unui post sau a altuia.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.