JIGNIRE cu precedent. Nu o să-ți vină să crezi!

O știre de acum câteva zile, vorbind despre o persoană de la noi cu performanțe remarcabile în sport, și care a petrecut deja mai multe luni pe locul trei în ierarhia mondială, anunța cu majuscule o JIGNIRE din presa străină la adresa personalității noastre. Jignirea consta din aceea că pe un site de presă de undeva din UE un comentator declara, ca opinie personală, că cei trei lideri de generație din acel sport erau...cine erau – dar nu și personalitatea noastră. Atât.


Autorul articolului din presa românească avea dreptate să remarce o problemă aici, și chiar o posibilă jignire. Dar nu așa cum o spunea titlul. Problema de fond e modul în care e tratată performanța în spațiul public. Așa cum am mai spus, reflectarea ei, ca și a oricărui subiect, se face uneori într-un limbaj deja de lemn și senzaționalist. În cuvintele lor totul devine epocal, grandios – și mai ales al nostru al tuturora. Odată urcat pe soclul mediatic de multe ori nesolicitat și necontrolat de înalt, obiectul laudelor e privit ca proprietate privată al fiecăruia dintre cei care au contribuit la încropirea acelui soclu. Atunci, orice încercare de a privi lucrurile cu realism, sau chiar cu scepticism, vine să contrazică nu performanțele celui în cauza, ci pe creatorii de soclu. Cu cât distanța dintre realitate și soclu e mai mare, cu atât există riscul ca afirmații reale să înceapă să fie privite drept un afront, o JIGNIRE - și poate că și sunt - dar la adresa creatorilor de soclu. Ei însă, porniți deja pe un drum fără întoarcere, o vor prezenta ca un afront la adresa Personalității în cauză, și eventual și la adresa întregii națiuni. Jurnalistul străin de care spuneam mai sus a adus într-adevăr un afront – dar nu sportivului nostru (și cu atât mai puțin sportului românesc, etc), ci oamenilor de presă care spunând prea multe cuvinte bune riscă să obțină efectul opus. Așa cum scriam și acum câteva zile legat de mediul universitar, trebuie să fim conștienți că aruncatul cu noroi și aruncatul cu aur desfigurează în aceeași măsură.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.