Puterea absolută este cel mai prost administrator

Un articol recent dintr-un ziar britanic face o utilă și, pentru cei nefamiliarizați, șocantă sumarizare a istoriei cuceririi unui vast teritoriu (în principal India) de către Anglia acum câteva sute de ani. Interesant poate fi că lista lungă de abuzuri, și conflictele și nedreptățile îngrozitoare care le-au urmat, au fost toate opera unei companii private (East India Company) care a primit monopol necontrolat pe un anumit teritoriu geografic și comercial – în speță, pe toată India plus zone învecinate, până în China sub anumite aspecte. Plecând de la privilegiile acordate de Anglia, Compania a obținut privilegii de același tip de la statele independente din India, state pe care apoi a ajuns să le posede financiar și militar. Pornită de câțiva oameni, compania a ajuns în câteva decade să aibă nu doar o armată de funcționari, ci și o armată privată reală, de sute de mii de soldați – toate hrănite de contribuabili indieni care nu (mai) aveau niciun control asupra propriului stat.


Un clișeu la modă, în special în fostele societăți comuniste, este că statul e cel mai prost (deci nociv) administrator. Cazul East India Company poate fi folosit pentru a reformula expresia de mai sus în „monopolul este un factor care predispune la cea mai proastă administrare”. Nu contează cum se numește sau cine este titularul monopolului – stat, companie privată, individ, grup social: puterea absolută este rădăcina din care răsar greșeli, abuzuri, crime, războaie. Cât de multe și cât de grave? Depinde pe ce teritoriu se întinde monopolul: de la propria curte, la un departament dintr-o universitate, la un continent întreg – este loc pentru fiecare să își lase slăbiciunile să prevaleze asupra calităților, și să abuzeze de putere.  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate