Puterea absolută este cel mai prost administrator
Un articol
recent dintr-un ziar britanic face o utilă și, pentru cei
nefamiliarizați, șocantă sumarizare a istoriei cuceririi unui vast
teritoriu (în principal India) de către Anglia acum câteva sute de
ani. Interesant poate fi că lista lungă de abuzuri, și conflictele
și nedreptățile îngrozitoare care le-au urmat, au fost toate
opera unei companii private (East India Company) care a primit
monopol necontrolat pe un anumit teritoriu geografic și comercial –
în speță, pe toată India plus zone învecinate, până în China sub anumite aspecte. Plecând de la
privilegiile acordate de Anglia, Compania a obținut privilegii de
același tip de la statele independente din India, state pe care apoi
a ajuns să le posede financiar și militar. Pornită de
câțiva oameni, compania a ajuns în câteva decade să aibă nu
doar o armată de funcționari, ci și o armată privată
reală, de sute de mii de soldați – toate hrănite de
contribuabili indieni care nu (mai) aveau niciun control asupra
propriului stat.
Un clișeu la modă, în
special în fostele societăți comuniste, este că statul e cel mai
prost (deci nociv) administrator. Cazul East India Company poate fi
folosit pentru a reformula expresia de mai sus în „monopolul este
un factor care predispune la cea mai proastă administrare”. Nu
contează cum se numește sau cine este titularul monopolului –
stat, companie privată, individ, grup social: puterea absolută este
rădăcina din care răsar greșeli, abuzuri, crime, războaie. Cât
de multe și cât de grave? Depinde pe ce teritoriu se întinde
monopolul: de la propria curte, la un departament dintr-o
universitate, la un continent întreg – este loc pentru fiecare să
își lase slăbiciunile să prevaleze asupra calităților, și să
abuzeze de putere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu