Puterea absolută este cel mai prost administrator

Un articol recent dintr-un ziar britanic face o utilă și, pentru cei nefamiliarizați, șocantă sumarizare a istoriei cuceririi unui vast teritoriu (în principal India) de către Anglia acum câteva sute de ani. Interesant poate fi că lista lungă de abuzuri, și conflictele și nedreptățile îngrozitoare care le-au urmat, au fost toate opera unei companii private (East India Company) care a primit monopol necontrolat pe un anumit teritoriu geografic și comercial – în speță, pe toată India plus zone învecinate, până în China sub anumite aspecte. Plecând de la privilegiile acordate de Anglia, Compania a obținut privilegii de același tip de la statele independente din India, state pe care apoi a ajuns să le posede financiar și militar. Pornită de câțiva oameni, compania a ajuns în câteva decade să aibă nu doar o armată de funcționari, ci și o armată privată reală, de sute de mii de soldați – toate hrănite de contribuabili indieni care nu (mai) aveau niciun control asupra propriului stat.


Un clișeu la modă, în special în fostele societăți comuniste, este că statul e cel mai prost (deci nociv) administrator. Cazul East India Company poate fi folosit pentru a reformula expresia de mai sus în „monopolul este un factor care predispune la cea mai proastă administrare”. Nu contează cum se numește sau cine este titularul monopolului – stat, companie privată, individ, grup social: puterea absolută este rădăcina din care răsar greșeli, abuzuri, crime, războaie. Cât de multe și cât de grave? Depinde pe ce teritoriu se întinde monopolul: de la propria curte, la un departament dintr-o universitate, la un continent întreg – este loc pentru fiecare să își lase slăbiciunile să prevaleze asupra calităților, și să abuzeze de putere.  

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Profesorul Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, ar fi împlinit azi 73 de ani. A fost dintre aceia pe care faptul că au picioarele pe pământ nu-i împiedică să poată merge, la propriu sau la figurat, oriunde e nevoie sau oriunde se cade. A creat de la zero lucruri, așa cum i se cuvine oricărui  om . Căile i s-au întretăiat cu cele ale unor personalități notabile ale științei și cu domenii de cunoaștere dintre cele mai spectaculoase – astfel încât unii spun că a  pornit de jos  („de la țară”, din satul Botiz) și a ajuns foarte  sus  – la porțile Academiei Române, la universități din Germania, Franța, Anglia, SUA... El v-ar fi spus poate totuși că locul de unde a pornit  era deja suficient de sus  încât de la acea înălțime, a câmpului de la marginea orașului Satu-Mare, să poată plana către  alte  locuri înalte – fie că a fost vulcanul Popocatepetl, ori Center for Computational and Quantum Chemistry de la University of Georgia, ori Universitatea din Heidelberg
Citiți mai multe

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Imagine
O serie de instituții de presă, sportive și nu numai, difuzează poze cu un teren de fotbal amenajat într-o pantă incompatibilă cu orice sport clasic. Iată un exemplu: E clar din poză că terenul există și că e unul absurd. I s-a dat și locația, undeva în județul Bihor (vezi de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Dar... știrea are probleme: pretinde că descrie un teren din Bihor la care s-a început lucrul în 2010 și s-a terminat în 2012 cu costul a 600000 RON (de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Or, terenul din poza de mai sus nu e „construit” în niciun fel – ci doar trasat pe o panta preexistentă, care pare parte a unui terasament de drum. pozele se regăsesc postate pe internet în străinătate încă dinainte de presupusa dată de finalizare a terenului din Bihor: http://www.foundshit.c
Citiți mai multe

Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc. Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi: Revistele Science și Nature . Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc) Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical
Citiți mai multe