Fluierând în oglindă

Aflu din presă că 7000 de clujeni și-ar fi fluierat sau huiduit primarul la unul dintre primele evenimente la care dânsul asista în noua sala polivalentă construită în oraș sub mandatul său.

Nu rezultă dacă cei 7000 (sau câți dintre ei au participat efectiv la fluierături) sunt reprezentativi pentru întregul oraș. Probabil că nu. Dacă ar fi, faptul că un om ales și reales cu acele majorități este apoi huiduit brusc de exact alegătorii săi, și faptul că motivele invocate de ei pentru revoltă erau cunoscute încă dinainte de a-l realege, ar părea paradoxal. Dânșii și-ar fluiera astfel propria alegere – propria imagine în oglindă. Răzgândirile sunt inerent umane, dar trecerea zgomotoasă între extreme sună mai degrabă a imaturitate.

Din punctul meu de vedere „imaturitate” nu înseamnă în sine ceva negativ. Copiii, definitoriu imaturi, sunt speranța lumii – însă numai până în momentul în care le pui pe ochi o eșarfă neagră și în mână o mitralieră cu blocată pe foc automat.

E o chestiune de opinie și de atitudine civică (fie ea și în aparent conflict cu ideea de democrație) să ieși în stradă pentru a protesta împotriva presei de opoziție și a celor care o susțin pentru că ar fi putregaiul neamului, și să susții linșarea publică a celor care atacă pe nedrept politicienii reformatori. E o chestiune de opinie și de atitudine civică și ca după doar câteva luni să ieși în stradă tot tu, dar acum pe buze tocmai cu lozincile putregaiului neamului, dându-ți brusc seama că reformatorii în numele cărora urai putregaiul sunt...exact așa cum a spus putregaiul.

La prima vedere totul pare o chestiune de simplă imaturitate. La a doua, dacă ne gândim la dovezile care încep să apară despre cum și presa și cei mai activi membri din „opinia publică” erau și sunt finanțați de grupuri de interese ilegitime pe căi ilegale și imorale, putem să ne gândim că e mai mult decât atât. La a treia, pot să încerc să îmi aduc aminte cum pe un trotuar retras din centrul Clujului acum trei ani și ceva (iarna lui 2012), la marginea unei manifestații începută aparent ca antiguvernamentală și încheiată ca anti-opoziție (de la Jos Băsescu la Aceeași mizerie), un grup de domni cu grade primea într-un colț întunecat aproape concomitent raportul și de la dispozitivul de jandarmi și de la cel de manifestanți. Cine a văzut acele fapte poate presupune că în Clujul civic nu mișcă nimic fără aviz de la domnul general – sau, dacă a apucat să miște fără aviz, ajunge în cele din urmă exact acolo unde spune dânsul. Din punct de vedere al siguranței naționale, asta e excelent. Din punct de vedere al democrației...poate ar fi bine să ne întrebăm fiecare dacă prin ceea ce facem zilnic (și nu prin like-uri sau bârfe) dovedim în vreun fel că ne pasă cu adevărat de acel punct de vedere: s-ar putea să ne surprindă răspunsul, și să realizăm că domnul general merită mai mult credit (și face pentru noi mai mult bine) decât pare la prima vedere.