Cutia milei, incubator pentru performanță?
În evaluarea cercetării,
mă număr printre cei care militează pentru recunoașterea rolului
important pe care un autor principal (adică fie primul din listă,
fie cel care poartă din partea tuturora corespondența) îl are într-o o
lucrare științifică. Trendul a apărut foarte vizibil în mandatul
Funeriu, dar este prezent și acum în normele CNATDCU și în alte
locuri. De asemenea este încetățenită și ideea (la care iarăși
subscriu) că dintre publicațiile științifice are sens să fie
luate preferențial în discuție cele de impact mai mare. Dăm
astfel prioritate (la evaluări) celor mai direct responsabili de o
creație acceptată de un public cât mai mare ca fiind
originală.
Lumea însă se adaptează. Unii profesori,
chiar și dintre cei performanți, capabili să scrie articole dintre
cele de impact mare, încearcă fraudarea sistemului de evaluare
în beneficiul subalternilor proprii: chiar și acolo unde
subalternul nu ar merita neapărat să fie primul pe listă, sau nu
este autorul moral principal și prin urmare nu este cel îndrituit
să fie „corespondent”, li se acordă generos permisiunea
de către șef să își asume, după nevoie, și rolul de
autor corespondent, și cel de autor principal, ca să îi ajute
la CV. Acele poziții de autor principal nu mai sunt astfel întotdeauna distribuite după logică
și merit, ci sunt uneori pervertite pentru a aduna puncte suplimentare la un
CV sau altul. Logica unei
astfel de atitudini e omenească: omul tău merită și
trebuie să îl susții în fața unora care evident nu
merită (și pe care probabil îi
suspectezi oricum că recurg la manevre încă mult mai criticabile).
Unde va ajunge însă, și ce moralitate va promova un tânăr cu
punctajul astfel dopat cu firmituri din cutia milei de la ușa
șefului? Ce exemplu dau profesorii care ascund faptul că ei (și
nu fericitul subaltern) sunt autorii principali reali? Ce se poate
construi pe aceste minciuni academice? Aș argumenta că nimic
altceva decât o societate marcată de fals – adică ceva ce
dânșii spun cu bună dreptate, adesea asumat și instituțional, că
nu e bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu