Cutia milei, incubator pentru performanță?

În evaluarea cercetării, mă număr printre cei care militează pentru recunoașterea rolului important pe care un autor principal (adică fie primul din listă, fie cel care poartă din partea tuturora corespondența) îl are într-o o lucrare științifică. Trendul a apărut foarte vizibil în mandatul Funeriu, dar este prezent și acum în normele CNATDCU și în alte locuri. De asemenea este încetățenită și ideea (la care iarăși subscriu) că dintre publicațiile științifice are sens să fie luate preferențial în discuție cele de impact mai mare. Dăm astfel prioritate (la evaluări) celor mai direct responsabili de o creație acceptată de un public cât mai mare ca fiind originală
Lumea însă se adaptează. Unii profesori, chiar și dintre cei performanți, capabili să scrie articole dintre cele de impact mare, încearcă fraudarea sistemului de evaluare în beneficiul subalternilor proprii: chiar și acolo unde subalternul nu ar merita neapărat să fie primul pe listă, sau nu este autorul moral principal și prin urmare nu este cel îndrituit să fie „corespondent”, li se acordă generos permisiunea de către șef să își asume, după nevoie, și rolul de autor corespondent, și cel de autor principal, ca să îi ajute la CV. Acele poziții de autor principal nu mai sunt astfel întotdeauna distribuite după logică și merit, ci sunt uneori pervertite pentru a aduna puncte suplimentare la un CV sau altul. Logica unei astfel de atitudini e omenească: omul tău merită și trebuie să îl susții în fața unora care evident nu merită (și pe care probabil îi suspectezi oricum că recurg la manevre încă mult mai criticabile). Unde va ajunge însă, și ce moralitate va promova un tânăr cu punctajul astfel dopat cu firmituri din cutia milei de la ușa șefului? Ce exemplu dau profesorii care ascund faptul că ei (și nu fericitul subaltern) sunt autorii principali reali? Ce se poate construi pe aceste minciuni academice? Aș argumenta că nimic altceva decât o societate marcată de fals – adică ceva ce dânșii spun cu bună dreptate, adesea asumat și instituțional, că nu e bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate