Tractoristul, plutonierul și ungurul

În cea mai mare comună din țară, trei dintre principalii candidați la primărie în alegerile locale din 2016 aveau în CV studii superioare de inginerie. Titlurile lor de ingineri au contat însă foarte puțin în ochii publicului. Adversarii în special, dar apoi și o parte dintre cei mai neutri, se refereau la unul dintre cei trei ingineri cu expresia „tractoristul” (înțeleasă ca insultă, cu referire la experiența practică de agronomie mecanizată a candidatului), la altul cu expresia „plutonierul” (înțeleasă ca insultă, cu referire la activitatea sa anterioară în armată), iar la al treilea ca „ungurul” (pe motiv de etnie). O situație similară s-a văzut și la ceilalți candidați.

Lumea celor pentru care „tractorist” e o insultă, ca și lumea celor pentru care „militar al României” e o insultă... lumea aceea e una defectă și tristă, pe care sper să nu o înțeleg vreodată complet. Al doilea lucru de spus, e că studiile superioare nu par să valoreze mare lucru în ochii publicului. Când a venit momentul să fie cântăriți candidații, au contat faptele anterioare cu impact asupra comunității, apoi eventual echipa/anturajul și proiectele... și aproape deloc foile de hârtie numite „diplome de absolvire”.

Nu cred că e cazul să fim nostalgici, spunând că „pe vremuri studiile superioare erau respectate”. Nici acum 100 de ani respectul nu era invocat de titlul în sine, ci de munca propriu-zisă cu impact asupra comunității: nu era vorba că acei oameni erau „avocat” ori „inginer”, ci mai exact era vorba de „singurul avocat care profesează în comună”, sau „singurul inginer care profesează în comună”. Sigur că azi, într-o comună cu câteva sute de ingineri, titlul în sine nu atrage mare atenție. În schimb, spre exemplu cu siguranță dacă ar fi candidat la alegerile locale inginerul-șef al stației de epurare a apelor de care depinde comuna... l-am fi văzut etichetat exact și simplu „inginerul”. Nu pentru că ar fi avut alte studii decât „tractoristul”, ci pentru că practicarea meseriei sale are efect palpabil și singular identificabil asupra comunității.

În opinia mea cei care nu înțeleg că acesta e resortul care le aduce încredere și solidaritate din partea contribuabililor - și anume realitatea de a fi afectat deja semnificativ destinele comunității - sunt condamnați la a blama perplecși "gloata" care nu îi înțelege, nu îi susține, nu le recunoaște realizările profesionale, nu le recunoaște studiile, nu le recunoaște ideile bune, nu le recunoaște vorbele meșteșugite, nu le recunoaște proiectele minunate - și prin urmare nu vine la vot, nu vine la miting, nu vine la partid, nu vine la ONG, nu e solidară etc. În realitate, "gloata" îi înțelege perfect și le acordă exact ceea ce i se cuvine cuiva care pretinde să fie lider (de opinie, civic, administrativ, politic sau de oricare alt fel) fără să fi demonstrat cuiva că într-adevăr poate să fie un lider mai bun decât cei deja existenți (lider, nu critic, comentator, sfătuitor etc).