Mihai Viteazul, agasantul

Unele dintre cele mai vizibile știri din aceste zile fac referire la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” - cunoscută opiniei publice în special pentru plagiatele unor ofițeri sau demnitari ai statului român. 
În centrul Clujului, statuia lui Mihai Viteazul stă de ani de zile cu mai multe plăci căzute de pe soclu și de pe treptele din jur, după cum se vede în parte în imaginea de mai jos. Printre tonele de borduri și pavaje schimbate în ultimii ani în Cluj, printre tonele de saci de nisip, ciment etc, nu s-au găsit câteva plăci și câțiva pumni de adeziv pentru a întreține soclul statuii lui Mihai Viteazul. Pentru miile de cetățeni interesați să uniți-salveze Roșia Montană, Bucureștiul, Floreștiul, țara și alte lucruri, dar și pentru cei preocupați să celebreze cool-ul urban al Clujului, statuia-reper din centrul propriului oraș nu e o prioritate. De altfel nu e singurul monument istoric cu această problemă. Au vorbit alții despre acest subiect mai pe larg, informat și profesionist, aici.

Când Mihai Viteazul e bun doar de paravan pentru incompetență (fie ea numită plagiat sau altfel), când statuile lui se degradează lent sub ochii noștri (sau mai degrabă lângă ochii noștri, pentru că noi alegem să ne uităm în altă parte), mă pot întreba dacă nu cumva omul acesta ne deranjează. Dacă nu cumva ne simțim jenați de prezența lui Mihai Viteazul aici, la noi în istorie, la noi în cultură. Jenați de el, ca și de țara pe care el și alții ca el ne-au lăsat-o moștenire. Pare că așteptăm iritați să vină cineva să ne-o ia o dată de pe cap, să ne vedem și noi de ale noastre în liniște.

Cum spuneam recent la finalul analizei datelor statistice sociologice/psihologice despre români în comparație cu germani/ucrainieni/turci (cartea aici), e o atitudine firească pentru o societate prea recent ieșită deasupra unor vâltori tulburi care nu i-au permis să existe ca stat independent până foarte de curând. Mai important însă, datele experimentale disponibile până acum arată că e o atitudine în acută schimbare în bine. Dacă se menține cursul ascendent curent, avem poate totuși șanse să facem pace inclusiv cu propriul trecut – fie el pe aflat pe soclu în piața publică sau doar în fiecare atom al ființei noastre.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Profesorul Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, ar fi împlinit azi 73 de ani. A fost dintre aceia pe care faptul că au picioarele pe pământ nu-i împiedică să poată merge, la propriu sau la figurat, oriunde e nevoie sau oriunde se cade. A creat de la zero lucruri, așa cum i se cuvine oricărui  om . Căile i s-au întretăiat cu cele ale unor personalități notabile ale științei și cu domenii de cunoaștere dintre cele mai spectaculoase – astfel încât unii spun că a  pornit de jos  („de la țară”, din satul Botiz) și a ajuns foarte  sus  – la porțile Academiei Române, la universități din Germania, Franța, Anglia, SUA... El v-ar fi spus poate totuși că locul de unde a pornit  era deja suficient de sus  încât de la acea înălțime, a câmpului de la marginea orașului Satu-Mare, să poată plana către  alte  locuri înalte – fie că a fost vulcanul Popocatepetl, ori Center for Computational and Quantum Chemistry de la University of Georgia, ori Universitatea din Heidelberg
Citiți mai multe

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Imagine
O serie de instituții de presă, sportive și nu numai, difuzează poze cu un teren de fotbal amenajat într-o pantă incompatibilă cu orice sport clasic. Iată un exemplu: E clar din poză că terenul există și că e unul absurd. I s-a dat și locația, undeva în județul Bihor (vezi de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Dar... știrea are probleme: pretinde că descrie un teren din Bihor la care s-a început lucrul în 2010 și s-a terminat în 2012 cu costul a 600000 RON (de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Or, terenul din poza de mai sus nu e „construit” în niciun fel – ci doar trasat pe o panta preexistentă, care pare parte a unui terasament de drum. pozele se regăsesc postate pe internet în străinătate încă dinainte de presupusa dată de finalizare a terenului din Bihor: http://www.foundshit.c
Citiți mai multe

Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc. Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi: Revistele Science și Nature . Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc) Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical
Citiți mai multe