Blog Radu Silaghi-Dumitrescu

Redau mai jos rezultatele unei căutări Google (la categoria Știri) pe cuvântul “ universitatea” - în „ordinea relevanței”. Mai mult de jumătate dintre primele știri sunt despre fotbal, politică și corupție. Două știri rătăcite despre ceva pozitiv legat de elevi , și una despre onoruri acordate de familia regală. Nimic despre vreun lucru bun care s-ar întâmpla în universități, dintre lucrurile specifice acestor instituții: profesori, cercetători, spirit academic, creație, cultură... Aceștia suntem noi. Aceștia sunteți dumneavoastră. Dacă nu vă regăsiți în această atitudine (sau lipsă de...), nu e doar vina "lor".  Și, dacă vă mai uitați o dată la listă cu atenție, aceștia sunt și cei care vorbesc în numele și în locul dumneavoastră. " Antenele ". About 181,000 results (0.17 seconds) Victorie de palmares pentru Universitatea la Târgu Mureș Monitorul de Cluj-9 hours ago Echipa de baschet feminin a Clubului Sportiv Universitatea Cluj a reuș...

O știre de acum câteva zile: un cunoscut for de strategie din SUA (Stratfor cred că se cheamă) estima că pentru SUA o prioritate strategică trebuie să fie, printre altele, împiedicarea unei alianțe Germania-Rusia. Observatorul neinițiat și cu un spirit civic prea sensibil poate fi șocat. Din tot ceea ce se întâmplă azi în spațiul dintre Berlin și Moscova (și în Ucraina, și în Balcani, și în alte părți), cu acele conflicte mocnite sau gata să cuprindă continente întregi, cu oameni care își pierd viața, sau casa, sau familia, sau neamul, sau țara, sau idealurile, își poate cineva propune ca prioritate împiedicarea unei păci prea solide ? Și...în condițiile în care declarativ toată lumea din zonă vrea acea pace, și în care oamenii de rând o vor concret și nu doar declarativ, cum anume s-ar realiza acel obiectiv strategic de a nu lăsa UE și Rusia să se înțeleagă prea bine? Acel obiectiv de a face să se întâmple exact opusul a ceea ce vor cetățenii din Germania sau cei din Rusia, sau cei ...

Aflu din presă că 7000 de clujeni și-ar fi fluierat sau huiduit primarul la unul dintre primele evenimente la care dânsul asista în noua sala polivalentă construită în oraș sub mandatul său. Nu rezultă dacă cei 7000 (sau câți dintre ei au participat efectiv la fluierături) sunt reprezentativi pentru întregul oraș. Probabil că nu. Dacă ar fi, faptul că un om ales și reales cu acele majorități este apoi huiduit brusc de exact alegătorii săi, și faptul că motivele invocate de ei pentru revoltă erau cunoscute încă dinainte de a-l realege, ar părea paradoxal. Dânșii și-ar fluiera astfel propria alegere – propria imagine în oglindă. Răzgândirile sunt inerent umane, dar trecerea zgomotoasă între extreme sună mai degrabă a imaturitate . Din punctul meu de vedere „imaturitate” nu înseamnă în sine ceva negativ. Copiii, definitoriu imaturi, sunt speranța lumii – însă numai până în momentul în care le pui pe ochi o eșarfă neagră și în mână o mitralieră cu blocată pe foc automat. E o c...

În evaluarea cercetării, mă număr printre cei care militează pentru recunoașterea rolului important pe care un autor principal (adică fie primul din listă, fie cel care poartă din partea tuturora corespondența) îl are într-o o lucrare științifică. Trendul a apărut foarte vizibil în mandatul Funeriu, dar este prezent și acum în normele CNATDCU și în alte locuri. De asemenea este încetățenită și ideea (la care iarăși subscriu) că dintre publicațiile științifice are sens să fie luate preferențial în discuție cele de impact mai mare. Dăm astfel prioritate (la evaluări) celor mai direct responsabili de o creație acceptată de un public cât mai mare ca fiind originală .  Lumea însă se adaptează . Unii profesori, chiar și dintre cei performanți, capabili să scrie articole dintre cele de impact mare, încearcă fraudarea sistemului de evaluare în beneficiul subalternilor proprii : chiar și acolo unde subalternul nu ar merita neapărat să fie primul pe listă, sau nu este autorul moral prin...

Aud că în loc să își concentreze eforturile pentru a cere o transfuzie urgentă de capital în bugetul cercetării, pentru ca ea să poată (așa cum și trebuie) susține laserul ELI altcumva decât tăind din granturile de cercetare, vocile reformei și vocile puterii își dau mâna (desigur involuntar) în a crea o perdea de fum în jurul unor reorganizări administrative . Dacă oamenii din sistem rămân aceiași, dacă bugetul rămâne același (redus de facto cu 50% pe seama investițiilor de infrastructură ELI, dar altfel deloc redus ca total oficial), singurul lucru pe care îl pot realiza schimbările instituționale este să mute imperfecțiunea sau lipsurile dintr-o parte în alta – pentru că banii sunt oricum insuficienți și oamenii oricum imperfecți. În disputa despre cine înțelege mai bine sistemul și cine ar trebui să ia decizii, cei mai vizibili participanți par să se concentreze mai degrabă asupra puterii de decizie de cât asupra unui efort de a asigura cercetării partea logic necesară din buge...

Postarea mea din 17 martie despre reforma morală făcută de pe conturi online false pare să se fi coordonat cu știrea, venită de la DNA, că un fost partid de guvernământ interesat manifest de statul de drept și domnia legii ar fi plătit  cu bani murdari un ...”grup de persoane, pentru care foloseau titulatura «postaci» şi al căror rol era de a posta comentarii sub identităţi fictive pe paginile de internet ale unor ziare sau portaluri de ştiri”. Probabil acel partid nu e singurul cu astfel de practici. Ajungi să te întrebi dacă nu cumva spațiul nostru virtual e chiar dominat (dacă nu numeric cel puțin ca influență)   de indivizi care au ca profesie minciuna. Pe de altă parte, efortul și inventivitatea investite în a ne minți online sunt totuși, într-un mod indirect, o formă de respect. La urma urmelor, puteau să încerce să meargă înainte și fără să aibă nevoie de vreo opinie favorabilă pe care să ne-o smulgă mincinoșii lor de profesie online. Revenind la un ton mai seri...

Aproape nu trece o zi fără să aflăm din presă despre „beneficiile remarcabile” câte unui aliment, element de comportament, element de mediu, etc. Știrea tipică este  despre „o jumătate de ciocolată pe zi”, „un pahar de vin roșu pe zi”, „un animal de companie”, „efortul fizic de x ori pe săptămână”, „alimente bogate în omega”, „un pahar de apă de dimineață” - dar și elemente precum alăptatul până la x luni, postura în banca de la școală, și altele. Toate au efect benefic – fie lungesc viața, fie reglează tensiunea, fie cresc IQ-ul, fie fac părul mai mătăsos, fie, fie... Multe dintre cele de mai sus au ca element comun o acțiune repetată sistematic, cu răbdare și perseverență, pe termen foarte lung . Cred că se poate greu combate ideea că orice astfel de activitate necesită din partea subiectului elemente precum: Un plus de regularitate . E evident că dacă stilul de viață e haotic se prea poate să nu fii treaz în fiecare dimineață ca să bei „paharul de apă dimineața p...

Acum câteva decade era relativ populară o scenă dintr-un film românesc , ce poate și azi fi revăzută pe youtube : trădătorul de neam Bastus își mărturisește public în umilință păcatul, cu v orbele „Î n nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut”. Vă invit să o (re)vedeți. Azi văd oameni care, fără să fie nevoie, asumă o atitudine de „Bastus”, încasând umil critici și reproșuri indiferent că sunt meritate sau nemeritate. În finanțarea cercetării, am văzut toamna trecută o competiție pentru tineri a cărei lansare a fost doar un prilej ca autoritatea finanțatoare să încaseze critici, proteste, chemări în judecată, insulte, acuze de mită electorală, etc. În loc de ideea că se încearcă ceva pozitiv pentru cercetători, mediul academic românesc a amplificat mai degrabă opusul – iar oficialii ministerului, în orice comunicare publică despre subiect, rămân, în mare parte nu din vina lor, să poarte pecetea de eterni culpabili a lui Bastus. Exemplele pot conti...

Diverse demersuri și campanii civice necesită, pe lângă curaj, pricepere, etică sau energie, și...o adresă de email. Dacă e un efort serios, o campanie mai amplă, nu ajunge adresa personală a cuiva ci trebuie una dedicată exclusiv campaniei. În unele cazuri se folosește un cont de pe un server instituțional – al unui ONG, al unei universități, etc. Alții merg până la a crea o adresă specială de gmail, yahoo, facebook, sau similare. Oricine a creat o astfel de adresă știe că ți se cer „sub semnătură”...electronică niște date personale. Numele și data nașterii se numără printre ele; ori, dacă nu e contul tău personal ci al unei organizații, sau dacă ai deja un cont personal și vrei acum să obții un al doilea cont gratis în beneficiul campaniei pe care o duci, înseamnă că vei avea tentația de a furniza date personale false ca să îl poți deschide. Dacă în efortul de a demara curățirea sau reformarea societății începi prin a da date false într-un context atât de simplu, înseamnă că ești p...

Daniel Funeriu a condus o încercare de schimbare radicală a sistemului de valori din mediul universitar. Aducea în discuţie seturi de criterii de performanţă inspirate din ( dar nu identice cu ) cele din ţări mai avansate tehnologic. Pentru aceasta a chemat alături o pătură de oameni care pliindu-se deja pe acele criterii păreau cei mai potriviţi pentru a le înţelege şi a le implementa. Un avantaj aparent era şi faptul că puterea politică de la acea dată părea să ofere oportunitatea învingerii oricărei încercări de rezistenţă, indiferent de natura sau justeţea ei. Ceea ce aducea Daniel Funeriu era un accent sever asupra performanţei, concentrat pe impactul critic evaluat al rezultatelor academice, în special cel la nivel internaţional. Se vorbea de multă vreme de necesitatea racordării la fluxurile principale de informaţie din lume . Se făcuse de mult un pas prin acceptarea conceptului că ceea ce publici trebuie să se regăsească în baze de date ştiinţifice majore precum ISI, Sc...

Un articol recent dintr-un ziar britanic face o utilă și, pentru cei nefamiliarizați, șocantă sumarizare a istoriei cuceririi unui vast teritoriu (în principal India) de către Anglia acum câteva sute de ani. Interesant poate fi că lista lungă de abuzuri, și conflictele și nedreptățile îngrozitoare care le-au urmat, au fost toate opera unei companii private (East India Company) care a primit monopol necontrolat pe un anumit teritoriu geografic și comercial – în speță, pe toată India plus zone învecinate, până în China sub anumite aspecte. Plecând de la privilegiile acordate de Anglia, Compania a obținut privilegii de același tip de la statele independente din India, state pe care apoi a ajuns să le posede financiar și militar. Pornită de câțiva oameni, compania a ajuns în câteva decade să aibă nu doar o armată de funcționari, ci și o armată privată reală, de sute de mii de soldați – toate hrănite de contribuabili indieni care nu (mai) aveau niciun control asupra propriului stat. ...

Argumentam anterio r că pentru a critica substanțial e bine să demonstrăm prima dată că știm și aprecia ceea ce este de apreciat. Între cei care spun că ultimul deceniu a fost pentru România unul pierdut și cei care îl consideră perfect este cu siguranță loc și pentru adevărul complet. E de notorietate publică faptul că există oameni care impută acestui deceniu abuzuri pe linie de justiție – și am subliniat aici și aici cum argumente de imagine (înainte să începem să discutăm despre cele de substanță ) se găsesc prea ușor în acest sens. Credibilitatea și audiența de care se bucurau acești contestatari a atins maxime notabile precum la mișcările de stradă din iarna 2011-2012, sau referendumul din 2012 - unde, cu sau fără cele două milioane imputate, acești contestatari aveau majoritatea zdrobitoare. Se poate argumenta că pe seama martirajului lor, indiferent cât de real sau sincer ar fi fost, s-au câștigat de către alții alegeri, s-au inițiat sau încununat cariere, s-au făcut ave...

Un fragment dintr-un interviu dat acum circa un an lui Andrei Crăciun – căruia îi și mulțumesc pe această cale. Cine are rezultate [în mediul universitar]? Despre cine ar fi bine să știm și nu știm? Sunt destul de mulți oameni. În domeniul bio-medical sunt oameni care publică în cele mai respectate reviste din lume, revistele Science și Nature . Un nume care îmi vine imediat în minte este profesorul Irinel Popescu. Este un exemplu absolut remarcabil, fiindcă este și medic, iar pentru mine deja este un zeu. Să salvezi atât de concret o viață... V-ar fi plăcut să faceți Medicina? Nu cred că aș fi fost un medic bun. Domnul Irinel Popescu chiar a publicat în revistele acelea despre care vorbesc, este, din punct de vedere profesional, un om admirabil. Nu îl cunosc personal.  Este unul dintre oamenii pe care îi respectați foarte mult? Da, profesional. Respectați mulți români? Vreo douăzeci de milioane, în principiu. Pe toți? Da, îi respect pe toți români...

O știre de acum câteva zile, vorbind despre o persoană de la noi cu performanțe remarcabile în sport, și care a petrecut deja mai multe luni pe locul trei în ierarhia mondială, anunța cu majuscule o JIGNIRE din presa străină la adresa personalității noastre . Jignirea consta din aceea că pe un site de presă de undeva din UE un comentator declara, ca opinie personală, că cei trei lideri de generație din acel sport erau...cine erau – dar nu și personalitatea noastră. Atât. Autorul articolului din presa românească avea dreptate să remarce o problemă aici, și chiar o posibilă jignire. Dar nu așa cum o spunea titlul. Problema de fond e modul în care e tratată performanța în spațiul public. Așa cum am mai spus , reflectarea ei, ca și a oricărui subiect, se face uneori într-un limbaj deja de lemn și senzaționalist. În cuvintele lor totul devine epocal, grandios – și mai ales al nostru al tuturora . Odată urcat pe soclul mediatic de multe ori nesolicitat și necontrolat de înalt, obiec...

Prima săptămână a semestrului aduce la cursurile predate de mine și un scurt test scris, bazat pe lucruri deja cunoscute studenților și esențiale pentru materia pe care începem să o studiem. Semestrul acesta, ca în altele, cca 75% dintre ei au ales să încerce să copieze (un ochi pe lucrarea vecinului, o întrebare șoptită – sau, la unii, spusă amuzat sub privirea profesorului de la catedră). La final am încercat să le atrag atenția că de la copiatul la un simplu test până la copiatul la un examen, sau la licență, sau la doctorat, și apoi până la deturnat fonduri, sau la trafic de influență, nu este decât o diferență de cantitate. Calitativ, între ceea ce făceau ei în acele zece minute și ceea ce fac oameni publici pe care ei îi consideră odioși, nu este nicio diferență. Parvenitismul, incompetența și corupția care ne contemplă din fotolii de putere ale națiunii nu au ajuns acolo altcumva decât ca reprezentanți ai ceea cei ei, studenții, au fost timp de zece minute la acel curs –...

O știre care la noi nu a prea răzbătut are trei componente, ambele notabile: 1. În Turcia există o universitate numită după actualul lor "șef de stat" 2. La acea universitate, anunțurile despre niște posturi scoase la concurs au fost din greșeală publicate cu tot cu numele candidaților care urmează să le câștige. 3. Scandalul rezultat a dus la demisii. Nu știu dacă avem ceva de învățat de acolo. Încă nu avem o universitate "Traian Băsescu" sau "Victor Ponta" (sau "Traian Ponta", să nu fim părtinitori), nu se publică numele candidaților pentru care sunt scoase posturile la concurs - dar parcă la capitolul asumare mai este loc de reflectat.

Oricine este interesat de știrile „din sănătate” a auzit sau a văzut probabil cum cola e atât de corozivă și toxică încât dizolvă efectiv materia organică – fie că e vorba de o bucată de carne lăsată peste noapte în cola, sau de murdăria de pe porțelan. Prin contrast, pe aceleași canale aflăm despre simpaticele utilizări ale unui produs natural, cum este ceaiul. Astfel, dacă lăsăm peste noapte un pliculeț de ceai (chiar deja folosit!) în apa în care se află vasele murdare, ceaiul va curăța („nu se știe încă exact cum”, spune știrea) vasele de resturi de mâncare. Deși în cele două știri, dacă le punem față în față, cola și ceaiul par să facă același lucru (adică degradează materia organică), îl privim ca pe un lucru pozitiv când e pus în aceeași propoziție cu „produsele naturale” precum ceaiul – dar negativ când e alăturat celor „sintetice”. De la a ști sau a intui că multe lucruri sintetice sunt incomplet înțelese și pot face rău când sunt abuzate (de parcă există ceva care nu po...

Examinând primele zece universități din oricare clasament internațional, vom vedea că atunci când angajează un cadru didactic, e cineva care are deja rezultate remarcabile și e deja gata să direcționeze un propriu grup de cercetare. În universitățile românești sunt, prin contrast, încă angajați oameni pe posturi didactice ca subalterni ai altcuiva pe linie de cercetare, astfel că există domenii unde poate trei sferturi dintre cadrele didactice sunt de facto postdoci. Ori, în clasamentele internaționale unde universitățile noastre (și societatea care le susține) vor să urce, acele punctaje se raportează totdeauna la numărul de angajați permanenți, care, încă o dată, la ei înseamnă fiecare un lider de grup de cercetare. Avem atunci un dezavantaj enorm în orice competiție pentru un loc în acele clasamente. Se poate argumenta că a noastră e însă calea dreaptă, sau că pentru această societate și acest moment în timp, e calea mai organică, mai sustenabilă de dezvoltare. Dar dacă vorbi...