Modelul islandez, sau nu

Circulă prin spațiul nostru public o idee potrivit căreia ar trebui să luăm Islanda ca model social. Că ar trebui, la fel ca Islanda, să privatizăm total sistemul financiar. Să desființăm armata. Și altele.

Când ni se dă acest „exemplu”, suntem mințiți. În realitate, ca să cităm din Wikipedia, Islanda a avut în 2008-2011 cea mai severă criză economică națională din istoria economiilor tuturor țărilor din lume. Cea mai severă din lume, în istoria tuturor țărilor. Acel model îl dorim? Cu acea criză? Aceea unde Islanda, după ce i s-au volatilizat 7 miliarde de euro ai investitorilor europeni, a fost păsuită și a supravieţuit economic prin efortul financiar al UE  – adică, cel puțin indirect, inclusiv al contribuabilului român, ale cărui pensii și salarii erau tăiate în aceeași perioadă?

Cât despre armată, e de notat că Islanda face parte din NATO - deci securitatea ei militară este garantată de către armatele restului țărilor, adică din banii contribuabililor americani, englezi și... români. Ne putem bucura pentru islandezi, le putem admira părțile bune (din care inevitabil au la fel ca orice popor), dar nu putem ignora că, deocamdată, pare că își permit anumite lucruri pe banii noștri, ai românilor.

Sigur, am putea și noi desființa armata, la fel ca Islanda sau ca alte câteva țări (Vanuatu, Nicaragua, Haiti...). Până la urmă sigur am găsi în zonă puteri militare dispuse să ne ia sub protecția lor (Rusia, Ungaria, Bulgaria, Turcia, ficare s-ar putea să fie dispusă să ajute câte un pic... pe principiul „uniți salvăm”).

Nu în ultimul rând, e de remarcat că populația Islandei e cu totul cam egală cu unui singur oraș din România, iar densitatea populației e printre cele mai mici din lume (de aproape 30 de ori mai mică decât în România). În plus Islanda e o insulă aflată la foarte mare distanță de orice alt teritoriu locuit. Diferențele acestea stau mărturie că e absurd să propunem celor două țări modele sociale identice.