Nu suntem chiriașii nimănui
Potrivit Wikipedia,
țara cu cel mai mare procent de oameni care sunt proprietari ai
casei în care locuiesc este... România, cu mult peste 90%. Nu știu
ca această situație remarcabilă de "loc întâi mondial" să fie discutată în vreun fel
în spațiul nostru public – poate și pentru că aparent nu poate
fi folosită de nimeni ca să ne ceară ceva. Mai profitabile sunt (cred unii)
demersurile pompieristice de genul „dați-mi putere, ca să salvez țara/orașul/instituția”.
În clasamentul citat mai sus, suntem
urmați în principal de țări cu un trecut recent totalitar –
de la cele foste comuniste la Grecia sau Spania sau Portugalia.
Democrațiile tradiționale și funcționale, marile puteri
economice, încep să apară de la locurile 30 în jos, cu procente
între 70% și 50%. Procentul foarte mare de proprietari în România
probabil înseamnă o securitate economică mai mare, o piață mai
precaută și tradiționalistă (precaută în orice fel, nu neapărat economic), și prin
urmare o masă mai greu de manevrat. De aici poate și frustrarea
„panglicarilor în ale țării” - care eșuând în trucurile lor politicianiste ajung la „apogeul” carierei să ne
reproșeze cât de refractari și indolenți suntem.
Poate nu întâmplător în acest
context, ultimii doi președinți și jumătate ai României au
atașate în presă povești imobiliare – de la „Năstase patru
case” la „casa din Mihăileanu” sau la „casele din Sibiu”.
La un nivel sau altul, ca societate se pare că rezonăm mult la
subiect.
Comentarii
Trimiteți un comentariu