Teoreme

Teorema toleranței generale: popularitatea unui trișor* crește asimptotic cu numărul de ocazii în care a trișat vizibil dar nu a fost sancționat/observat.

Teorema toleranței relative: popularitatea unui trișor* crește cu pătratul numărului de ocazii în care din public s-a observat că trișează, dar competitorii și arbitrii l-au tolerat.

Teorema sancțiunii generalizate: popularitatea unui trișor* scade exponențial cu numărul de ocazii în care a fost sancționat de arbitri și de competitori.

Teorema sancțiunii relative: popularitatea unui trișor* crește cu radicalul numărului de ocazii în care arbitrii dar nu și competitorii l-au sancționat.

Teorema toleranței diabolice: un trișor* a cărui popularitate depășește 66% devine eligibil să își scoată definitiv din joc competitorii.

Teorema toleranței diabolice generalizate: șansele ca unul dintre cei 66% să îl scoată ei din joc pe trișor* cresc exponențial cu scăderea numărului de jucători rămași în joc.

Axioma reducerii la absurd a toleranței: dacă publicului i-ar păsa, nu s-ar întâmpla nimic din cele de mai sus.

*a se citi: persoană care încalcă legea, regulamentele și/sau normele bunului simț. A se completa după gust cu nume de persoane, dar numai după examinarea după aceleași standarde a propriei eligibilități pentru listă. Eșecul de a face acea examinare se echivalează cu plasarea automată pe listă. Cratocrații se califică automat.