Rule of law

Efervescența mediatico-juridică din ultima vreme, și mai ales din ultimele săptămâni, poate fi privită din afară și ca o melodramă a cărei principală învățătură, intenționată ori nu, este că oricine este condamnabil, și că suntem la mila celor care distribuie cătușele.

Atât: pur și simplu „oricine” – și nu „orice vinovat”. Subliniind mesajul, între date credibile despre fapte condamnabile găsim sistematic amestecate acuze și implicit sentințe prea ușor contestabile. De la neclaritatea în cazul dr. Mencinicopschi asupra valorii exacte a prejudiciului, sau a beneficiilor lui materiale ori morale, sau a motivației faptei incriminate (celebra telepatie), până la distribuirea publică a conversațiilor cu nepotul de grădiniță în cazul unui alt condamnat din același dosar, până la una dintre recentele cereri de arestare a unui membru al parlamentului pe motiv că „a vorbit” (pe lângă altele mai evident legate de presupuse fapte explicite), la procurori care întrebă oameni cu cine au votat sau de ce s-au înscris într-un anume partid sau de ce s-au uitat la un anume post TV, la celebra exprimare a judecătorilor dintr-un dosar de înalt profil că dincolo de dubiile asupra probelor se acordă o condamnare pentru că „trebuie dat un exemplu”, și altele. Efectul acestor neclarități este tocmai acela de a sublinia că nu contează dacă există sau nu probe exacte: oricine poate fi atins dacă așa vor Ei.

Aparentele breșe logice sau juridice au, întâmplător sau nu, și darul de a lăsa totdeauna deschisă ideea unei portițe de revocare, astfel sugerând nu numai că oricine poate fi condamnat indiferent de dovezi, ci și că oricine poate fi exonerat oricând trebuie, tot indiferent de dovezi.

Corolarul celor de mai sus este popularizarea ideii că orice responsabilitate – de la o funcție administrativă până la simplul act de a scrie public sau de a vorbi cu voce tare – trebuie evitată pentru că atrage invariabil necazuri. Excepția ar fi eventual cazul în care e vorba de vreo funcție de către Ei distribuită, sau în care ceea ce scrii e adresat întocmai și la timp doar către lista de adrese de email de Ei furnizată.

Rezultatul unor astfel de neproductive concursuri de împrejurări nu seamănă a acel „rule of law” de care vorbesc ferm reprezentanții SUA în România, ci aduce a armonizare a sistemului nostru cu cele de la est, sau cu cele din trecut. Iar când dânșii insistă să mergem pe această cale, e greu de crezut că nu înțeleg unde duce ea de fapt.