Industria chimică: ce pedepsim?

A atras atenția zilele acestea acuza adusă împotriva a doi foști miniștri, că ar fi acordat facilități unui concern cu capital românesc implicat în industria îngrășămintelor chimice. Pur și simplu, pentru permiterea unor prețuri preferențiale la aprovizionarea cu gaze pentru o mare companie cu capital românesc. Fără a se cita foloase necuvenite, fără a se invoca legal vreun element de corupție (deși mediatic eticheta s-a lipit deja).

În aceeași perioadă, concernul rusesc de la Alro primea, inclusiv prin diligențe la Cotroceni, exact aceleași facilități. Nimeni (în afară de un mic număr de jurnaliști) nu a găsit de cuviință să acuze pe cineva pentru asta.

Din câte am auzit specialiștii vorbind, în industria chimică românească s-au luat destule decizii greșite, și încă se mai iau. Se poate ca mulți oameni, de stat și privați, să merite tragerea la răspundere și chiar mai mult decât atât. Dar așa? La închisoare pe motiv că ai dat o facilitate capitalului românesc, și la putere când o dai celui rusesc? Și toate acestea pe fundalul unei retorici publice ferm disociate de Rusia...

Când senatorii au infirmat în limitele legii prin vot validitatea cererii procurorilor de a-l investiga oficial pe unul dintre cei doi foști miniștri, s-au întâmplat două lucruri. Primul, că procurorii în loc să ia măsurile prevăzute de lege în această situație (închiderea dosarului) s-au angajat public să mai găsească ceva și să revină cu cererea, sfidând astfel votul reprezentanților aleși ai contribuabilului. Al doilea lucru remarcabil e că aproape toate forțele politice influente, plus mai multe instituții ale statului, plus aproape toată mass-media, s-au poziționat împotriva omului acuzat a acordat facilități unei companii cu capital românesc din industria chimică.


În tabloul de mai sus ceva nu este în regulă. Ori lipsesc date esențiale (și probabil așa e), ori cineva nu înțelege (poate eu), ori suntem mult mai aproape de Est decât o spunem oficial (caz în care o reconciliere între ceea ce suntem și ceea ce spunem ar evita multe confuzii și necazuri pentru omul de rând).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.