Se ia cu apă, înainte de masă

Rapoartele de activitate sub formă de „dosare” par să fie medicamentul preferat cu care unii tratează problemele sistemice. De la cel mai mare la cei mai mici de pe lanțul ierarhic, pare (prea) natural a-ți vedea subalternii din nou îngrijorați despre „cum o să iasă” la Importantul Examen.

Se pare că zilele acestea universitarii din România au din nou de întocmit fiecare câte un dosar asupra rezultatelor activității lor științifice din ultimii n ani, cu punctaje calculate la virgulă după instrucțiuni distribuite pe ton marțial. Inițiativa are origini generoase și scopul este important – are de-a face cu modalitatea de finanțare a sistemului. Cred că trebuie însă spus (din nou) că:

1. Rezultatele care contează cu adevărat în ochii lumii academice performante de oriunde, dacă e vorba de unele cuantificabile, sunt deja disponibile public pentru oricine vrea să le vadă, în mari baze de date de profil academic și de cercetare (WorldCat, PubMed, Scopus, etc), sau direct în arhivele ministerelor de resort. Acolo, din câteva click-uri avem raportul de activitate pentru toată țara, defalcat pe instituții, domenii, oameni – și folosind o gamă rezonabilă de indicatori complecși, validați prin folosirea de către universități și instituții internaționale de prestigiu. Există desigur și opțiunea unei comisii de evaluatori care să vadă dincolo de numerele seci din bazele de date – dar tot centralizat și fără „dosariadă”.
   Și totuși, aproape niciodată evaluările de la noi nu se opresc la acele criterii simple, și aproape niciodată nu sunt conduse prin acea inspectare directă a bazelor de date publice de către autoritatea evaluatoare. Poate pentru a salva aparențe, poate pentru a corecta realități cărora ne vine greu să ne adaptăm, ajungem prea des la o sistematică tendință de încețoșare a rapoartelor cu date superflue și/sau irelevante, astfel încât elementele reale se estompează până la punctul în care rezultatele evaluării devin nu doar impredictibile și parțial artificiale, dar uneori și prea maleabile – celebrul„nu contează cine votează, ci cine numără”.
2. În realitate, procentual vorbind, marea masă a fondurilor pentru universități par oricum să se distribuie după cu totul alte criterii decât activitatea științifică, egalitariste în esență (normare la număr de studenți, etc). Dosarele de raportare a activității științifice par în acest context un efort disproporționat nu numai în sine, ci și prin alaiul, pe care cei din sistem îl știu prea bine, de rivalități, critici reciproce, intrigi, dezvăluiri, proteste, și altele naturale din partea unui sistem în care sub-finanțarea și injustiția mențin o acumulare de frustrări și orgolii oricând ușor detonabile.