Curajul de a impune normalitatea în administrarea cercetării

De ani de zile, cercetătorii finanțați de statul român așteaptă din decembrie până primăvara, uneori chiar la sfârșitul ei, pentru a ști dacă fondurile care le revin pentru anul în curs (conform rezultatelor competițiilor anterioare, contractelor deja semnate, sau altor angajamente), „se dau sau nu”. Aproape în fiecare an, din diverse motive (nu s-au colectat banii, sau nu e clar bugetul, sau nu s-au primit rapoarte din toate părțile, etc), așteptai 3 până la 5 luni cu sufletul la gură și achizitiile blocate (materiale, dar si salarii sau participări la conferințe), să afli dacă sau în ce măsură ți s-au evaporat fondurile. Și, într-adevăr, în mai multe rânduri ele veneau tăiate cu până la 50%. Din cauza aceasta, circa o treime din an era, mai ales pentru cercetătorii din zona experimentală, nepermis de ineficientă.
Prin contrast, 2016 a început cu o schimbare notabilă: toate demersurile legate de confirmarea finanțării granturilor de cercetare s-au demarat încă din mijlocul lui ianuarie – adică într-un termen și orizont de timp compatibil cu toate țările dezvoltate din lume, și în contrast cu aproape tot ce am văzut în ultimii ~10 ani în România. Excesul acesta de normalitate pare să fi lăsat lumea complet anesteziată: nu am văzut nicio reacție pozitivă.

În scurtul timp de la investire, actuala conducere a ministerului pare să înlăture simplu și nespectaculos piedici din calea normalității; demararea finanțării granturilor nu e singurul exemplu. Simplitatea cu care se întâmplă aceste lucruri este dezarmantă – fără revoluții de bâlci, fără modificări ample de legislație, fără încrâncenări futile, ci doar prin simple acte administrative la locul și timpul potrivit. Va fi interesant de văzut, oare cât de dispus mai este contorsionatul nostru mediu public să reziste acestei linii de lucru? Sau, cât de dispus este să i se alăture?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 74.

Profesorul Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, ar fi împlinit azi 74 de ani. A fost dintre aceia pe care faptul că au picioarele pe pământ nu-i împiedică să poată merge, la propriu sau la figurat, oriunde e nevoie sau oriunde se cade. A creat de la zero lucruri, așa cum i se cuvine oricărui  om . Căile i s-au întretăiat cu cele ale unor personalități notabile ale științei și cu domenii de cunoaștere dintre cele mai spectaculoase – astfel încât unii spun că a  pornit de jos  („de la țară”, din satul Botiz) și a ajuns foarte  sus  – la porțile Academiei Române, la universități din Germania, Franța, Anglia, SUA... El v-ar fi spus poate totuși că locul de unde a pornit  era deja suficient de sus  încât de la acea înălțime, a câmpului de la marginea orașului Satu-Mare, să poată plana către  alte  locuri înalte – fie că a fost vulcanul Popocatepetl, ori Center for Computational and Quantum Chemistry de la University ...
Citiți mai multe

Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc. Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi: Revistele Science și Nature . Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc) Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical ...
Citiți mai multe

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Imagine
O serie de instituții de presă, sportive și nu numai, difuzează poze cu un teren de fotbal amenajat într-o pantă incompatibilă cu orice sport clasic. Iată un exemplu: E clar din poză că terenul există și că e unul absurd. I s-a dat și locația, undeva în județul Bihor (vezi de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Dar... știrea are probleme: pretinde că descrie un teren din Bihor la care s-a început lucrul în 2010 și s-a terminat în 2012 cu costul a 600000 RON (de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Or, terenul din poza de mai sus nu e „construit” în niciun fel – ci doar trasat pe o panta preexistentă, care pare parte a unui terasament de drum. pozele se regăsesc postate pe internet în străinătate încă dinainte de presupusa dată de finalizare a terenului din Bihor: http://www.foundshit.c...
Citiți mai multe