25 de ani de defrișări: DOVADA în imagini

Pentru că piața publică de idei și informații din jurul nostru abundă în informații și imagini cu păduri defrișate după Revoluție, vă propun să avem o imagine de ansamblu la propriu. Google oferă posibilitatea vizualizării evoluției în timp a imaginilor din satelit asupra României, ca și asupra oricărui alt colț de lume. Să privim așadar cum arăta România în 1987 și cum arăta după 25 de ani, în 2012, potrivit imaginilor din satelit:

Zonele verde-închis reprezintă pădurile. Între 1987 și 2012 nu există nicio diferență vizibilă.
Poate că privim lucrurile prea în mare, prea de departe? Să încercăm să ne concentrăm atunci pe frontiera româno-ucraineană, despre care o știre recentă insista că e defrișată dezastruos pe partea română și împădurită frumos pe partea ucraineană. Iată imaginile, 1987 versus 2012:


În colțul din dreapta-sus al imaginilor se vede figurat cam pe unde trece frontiera româno-ucraineană – adică acea linie de demarcație unde (potrivit știrii citate) de o parte ar fi pădure și de cealaltă ar fi defrișare. Pe imaginile din satelit însă... nu se vede nici urmă de o asemenea realitate. În primul rând, nu se vede nicio schimbare notabilă din 1987 până în 2012. În al doilea rând, nu se vede pe imagini vreo linie de demarcație între cele două țări: pădurile par la fel de întinse, și fără defrișări masive de o parte sau de alta. Totuși, pentru că știrea pe care am citat-o făcea referire la o zonă mai îngustă și bine definită de la frontiera româno-ucraineană, și anume o zonă ce includea un parc natural, iată mai jos și imaginile din satelit cu acel parc natural și frontiera lui cu Ucraina:


Din nou, nu se vede vreo schimbare notabilă din 1987 până în 2012, și nu se vede vreo diferență notabilă între partea română și partea ucraineană. Sigur că privit mai de aproape vom vedea porțiuni unde partea românească e mai defrișată – dar imaginea de ansamblu din satelit ne arată că și reversul e adevărat.
În concluzie, se poate argumenta că viziunea pe care o avem despre defrișări în spațiul public e exagerată în raport cu realitatea. Sigur că tăierea fiecărui copac doare – motiv pentru care trebuie făcută numai cu expertiză și atenție, și complementată de măsuri potrivite. Sigur că am văzut și eu pe viu – nu pe internet – dealuri despădurite. Ideea e însă să avem o privire de ansamblu – iar hărțile de mai sus ne oferă (cred) o astfel de privire, și oportunitatea de a judeca prin ochii noștri – nu prin ochii și numerele alese selectiv de către persoane sau instituții interesate.

Comentarii

  1. o statistica a sitului http://www.globalforestwatch.org ne arata o situatie nu foarte echilibrata din punctul de vedere a defrisarilor respectiv impaduririlor, acestea din urma facandu-se in mare masura pe cale naturala

    RăspundețiȘtergere
  2. site-ul acela spune insa ca valorile pentru "loss" și "gain" nu sunt compatibile pentru comparații între ele, din cauză că matematic exprimă alți parametri. În schimb datele Băncii Mondiale sunt foarte clare: din 1990 până în 2004 aria împădurită din România a fost constantă, după care a crescut de la 28% la aproape 30% până în 2015 (http://data.worldbank.org/indicator/AG.LND.FRST.ZS?contextual=default&end=2015&locations=RO&start=1990&view=chart). Cam asta sugerează și imaginile de mai sus, din satelit și prin urmare imposibil de escamotat prin trucuri statistice. Va invit pentru un exemplu si mai clar la postarea anterioara, unde se vede cum arata o tara despadurita pe bune (Brazilia): http://radusilaghidumitrescu.blogspot.com/2016/07/cum-arata-o-tara-despadurita.html

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate