Scuzele dânșilor

Colecția principală a Muzeului de istorie din Cluj – închisă ani de zile „pentru renovare”. Cazinoul din Constanța – închis și el ani de zile pentru „investiții” și „renovare” deși Revoluția îl prindea proaspăt renovat; azi el e în ruină. Zilele acestea aflăm că Televiziunea națională TVR este prima din Europa exclusă de la Eurovision pentru că... are datorii la stat.
Toți responsabilii dau din umeri: știți, procedurile, legea... Care dintre acele proceduri și care dintre acele legi au fost create cu scopul de a demola Cazinoul din Constanța? Care proceduri și care legi au fost create pentru a închide timp de 10 ani principala colecție muzeală din țară de Istoria Transilvaniei? Care proceduri și care legi au fost create pentru a face din România singura țară exclusă de la Eurovision pentru datorii? Eu vreau să cred că niciuna. Și atunci?
Eventual ni se mai servește câte un vinovat – cam niciodată cineva care să fie azi pe un scaun amenințător. Fostul director, fostul primar, fostul ministru, fostul ziarist... Totdeauna aflăm că tocmai s-au alocat niște bani, tocmai s-a semnat un acord, tocmai s-a dat ordin să ceva. Localitatea dumneavoastră nu are școli destule sau căi de acces decente? Nu-i nimic, să știți că tocmai s-a semnat, și s-a demarat, și o să se facă, și e prioritate națională, și...
De la muzeul de istorie din Cluj la cazinoul din Constanța sau la recordul negativ al excluderii TVR de la Eurivision, avem o temă comună: un set de proceduri birocratice care azi își demonstrează o finalitate nedorită – sufocarea unor instituții sociale și culturale reprezentative din România. Proceduri, legi, regulamente, bune practici, simpozioane, hotărâri, comisii, reforme, face-lift-uri, share-uri, Gantt-uri – toate au sunat constant bine, dar azi putem trage linia și să socotim care e rezultatul: demolare.

Să sperăm că pe măsură ce conștientizăm aceste situații vom încerca mai des să construim și să găsim soluții. Și să vedem mai rar ruine – fie ele și înflorite cu scuze frumoase și instituționale și anticorupte. Soluțiile, cred eu, nu pot ține decât de voința noastră de a face lucrurile să se întâmple, și probabil de schimbări în legislație și birocrație; sigur, nu în ultimul rând și de profesionalismul celor care au menirea să oblige la respectarea literei și spiritului legii. Acel spirit care ne dorește să fim o societate funcțională, nu o colecție de ruine și buruieni excelent indexate și regulamentar scuzabile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate