Independentul și ONG-ul de partid și de stat

Înainte de 1989 se folosea expresia „organele de partid și de stat”, ca să se înțeleagă că exista un singur partid și că el era tot una cu statul; iar orice instituție era un „organ” (controlat „de sus”) al partidului.
În ultimii ani, amenințați poate de perspectiva ca oamenii să ia prea în serios vreunul dintre partide, politrucii de la noi au (re)inventat lozinca stalinistă „aceeași mizerie”: parlamentul e o mizerie, partidele e o mizerie (sic!), politica e o mizerie. Lozinca aceasta i-a servit foarte eficient pe unii dintre politicieni. De exemplu, la referendumul din în 2007 i-a salvat scaunul președintelui în funcție. A revenit apoi în forță în noiembrie 2016, culminând cu retragerea tuturor partidelor de la guvernare. De atunci, aproape toate partidele din România oferă un spectacol schizofrenic în care pe de o parte fac concurs despre care dintre ele susține mai mult tehnocrații independenți (pentru că, nu-i așa, „poporul vrea independenți”), iar pe de altă parte fac de asemenea concurs despre care dintre ele e mai în opoziție (pentru că, nu-i așa... din opoziție e mai ușor să crești în sondaje).
E firesc să fii sceptic față de politică, dacă trăiești în Europa de Est: aici politica democratică încă nu a apucat să dea roade utile și durabile de felul celor din Vest. Încrederea oarbă în oricine poartă eticheta de „partid” sau de „organ”, acum ca și oricând, nu are ce căuta într-o societate funcțională. Atunci când însă transformi această atitudine de neîncredere în stindard și în lozincă, atunci când îți faci un scop din a denigra conceptul de politică și pe cel de democrație reprezentativă, ceea ce faci prin acele acțiuni este de fapt să subminezi substanța statului de drept. Orice competitor decent al Uniunii Europene, oriunde se va afla el și de orice natură este competiția (financiară, politică, culturală, sau de alt fel), poate da mulțumit „like și share” de de fiecare dată când ne înjurăm steril propriul sistem politic.
În acest context, cu greu pot găsi o clasă de oameni mai puțin vinovați decât acei politicieni care marșează conștient la propaganda anti-politică. Cu greu pot găsi o clasă de politicieni mai puțin vinovați, decât aceia care ei înșiși se ascund în spatele frazei „lumea vrea independenți, s-a săturat de politică!”. Domnule politician, dacă așa credeți dvs, poate ar fi logic să vă dați de tot demisia? Să vă lăsați de politică?
Nu cred că lumea s-a săturat de politică - ci doar de politicienii care se prefac că le pasă și se prefac că se pricep. De politicienii care, atunci când lumea spune că vrea independenți, încearcă să "vândă" independenți prefăcuți, croșetați și negociați netransparent și fără asentimentul democratic al membrilor partidului.
Unul dintre avantajele sistemului de partide este, în opinia mea, că oferă posibilitatea filtrării oamenilor inclusiv prin procese de competiție internă. Astfel, nu apucă să răsară brusc la suprafață candidați despre care nimeni nu știe nimic, care nu au fost testați în interacțiuni administrative și electorale interne în partide, și care, deși nu au apucat să convingă pe nimeni, sunt aruncați în față „pentru că sunt noi”. De aceea cred că un partid politic responsabil este acela care își asumă pe față realitatea – partid, cu membri, cu simpatizanți, și cu candidați proprii din rândurile acelor membri sau simpatizanți. Nu ascuns după „independenți” sau după impersonale "coaliții" și ONG-uri construite ad-hoc pentru a acoperi sigla temătoare a partidului.
Nu în ultimul rând, deviza cu „vrem independenți” e în opinia mea o deturnare politrucistă a realității. Cred că ceea ce vrem toți, indiferent în ce formă, este eficiență și responsabilitate. Or, mulți politicieni și „doctori de imagine” își dau seama în cele din urmă că ei înșiși nu pot livra așa ceva: că ei înșiși nu sunt, și nu pot oferi, nici oameni competenți politic nici oameni responsabili. Și atunci, judecă logic: înseamnă că voi, alegătorii, nu vreți politicieni; pentru că toți politicienii sunt ca noi...

Sigur, toți politicienii sunt imperfecți fiindcă toți oamenii sunt imperfecți. Nu cunosc să existe însă dovezi concrete despre posibilitatea unei lumi mai eficiente și mai corecte fără democrație și fără partide. Singura problemă e că ele, la rândul lor, nu pot funcționa cu adevărat decât pe bază de cetățeni responsabili, care dedică timp și efort calității lor de cetățeni; altfel, în absența implicării civice, simpla plată a taxelor și impozitelor nu te face cetățean, ci doar chiriaș.

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Va dau dreptate: pot fi si alti factori in joc. Pe de alta parte oricum eu incerc pe acest blog sa exprim opinii nu verdicte; nu am calificarile pentru a da *verdicte* pe tema de mai sus: nici varsta, nici experienta practica in problema...

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.