Dânșii sunt superiori

Aflu de la unii competitori de campanie electorală în Florești că n-ar fi bine să asculți manele „dimineața și seara”. Că, („doamne ferește”) ar exista chiar și candidați care ascultă manele dimineața și seara. Că, evident, e superior acela dintre noi care nu ascultă manele. Mai lipsește puțin ca acești superpolițiști ai gândirii să intre în casele cetățenilor și să ne inspecteze biblioteca, nu cumva să avem muzică necorespunzătoare, cărți reacționare sau reviste de integrame prea ușoare. Și nu cumva să ne uităm prea mult la știrile care îi deranjează pe dânșii.

Dânșii spunând aceste lucruri se cred superiori. Discriminând pe baza muzicii pe care o asculți, și insinuând discriminări rasiale (sugerează oare că muzica prea săltăreață  ar fi pentru „inferiorii” din Siria sau din India, sau pentru „negrii de pe plantație”?), dânșii abdică de la privilegiul de a trata oamenii în mod egal.

De la Los Angeles până în Siberia și înapoi la Cluj, nu am văzut în limitata mea experiență de viață oameni incapabili de gândire sau acțiune... doar fiindcă ar asculta muzica „greșită”. Cum definim până la urmă muzica „greșită”? Pentru unii e „greșit” rockul, pentru alții e „greșită” muzica populară, pentru alții e „greșit” rapul, pentru alții e „greșit” Andre Rieu, pentru alții e „greșit” Vivaldi, pentru alții e „greșit” Ceaikovski, pentru alții e „greșită” orice muzică.

Am dreptul să nu ascult manele, dar nu cred că am dreptul să îi desconsider pe cei care o fac. Nu cred că folosește la ceva să îngrădim creația umană după rasă, nație, ritm muzical, complexitate ideatică, transparență, simplitate, succes comercial sau alte criterii cel puțin subiective.

Fiecare dintre noi este superior tuturor celor din jur din anumite puncte de vedere și știe lucruri pe care nimeni altcineva nu le știe – dar este de asemenea și inferior tuturor celorlalți din multe alte puncte de vedere. Suntem egali fiind diferiți – și datori să respectăm acest lucru. Nu pot accepta să uităm acest adevăr simplu.