Să se dea o lege, să se interzică
Iritați de lucruri
strigătoare la cer, precum oamenii răniți sau uciși de șanțurile
insuficient semnalizate de pe străzi, unii dintre noi are vrea să
se dea o lege care să le
interzică. Realitatea tristă e că ele sunt de mult
interzise. În privința foarte
multor lucruri, nu avem neapărat nevoie de legi noi, ci de a
respecta până la capăt legile existente. Sau, dacă avem chiar
nevoie, este pe criterii psihologice:
o lege nouă ne ajută să ne împăcăm cu faptul că n-am
respectat-o pe cea veche. Ne prefacem deci că era vina ei,
vina lor, și că de
de mâine, de când
noi vom fi făcut o
lege adevărată,
totul va fi mai bine. Sigur că trebuie
să ne auto-amăgim așa. Alternativa ar fi să conștientizăm că
fiecare dintre victimele de pe stradă – de la cei accidentați în
șanțuri și cratere nesemnalizate la cei căzuți victime excesului
de viteză pe drumuri sufocate
și improprii, dar și la „domnul Lăzărescu” – fiecare
dintre ei ne are pe noi toți, sau aproape pe toți, drept călăi
colectivi. Evident, e o alternativă incomodă. Mai bine
să se dea o lege.
Ironie
amară – în numele unei modernizări către o societate mai
liberă, mai competitivă, mai responsabilă, mai „de dreapta”,
mulți dintre noi încep cu „să se dea...”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu