Să se dea o lege, să se interzică

Iritați de lucruri strigătoare la cer, precum oamenii răniți sau uciși de șanțurile insuficient semnalizate de pe străzi, unii dintre noi are vrea să se dea o lege care să le interzică. Realitatea tristă e că ele sunt de mult interzise. În privința foarte multor lucruri, nu avem neapărat nevoie de legi noi, ci de a respecta până la capăt legile existente. Sau, dacă avem chiar nevoie, este pe criterii psihologice: o lege nouă ne ajută să ne împăcăm cu faptul că n-am respectat-o pe cea veche. Ne prefacem deci că era vina ei, vina lor, și că de de mâine, de când noi vom fi făcut o lege adevărată, totul va fi mai bine. Sigur că trebuie să ne auto-amăgim așa. Alternativa ar fi să conștientizăm că fiecare dintre victimele de pe stradă – de la cei accidentați în șanțuri și cratere nesemnalizate la cei căzuți victime excesului de viteză pe drumuri sufocate și improprii, dar și la „domnul Lăzărescu” – fiecare dintre ei ne are pe noi toți, sau aproape pe toți, drept călăi colectivi. Evident, e o alternativă incomodă. Mai bine să se dea o lege.

Ironie amară – în numele unei modernizări către o societate mai liberă, mai competitivă, mai responsabilă, mai „de dreapta”, mulți dintre noi încep cu „să se dea...”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate