De ce plagiază instituțiile din România?
În limitata mea experiență
profesională am avut de citit diverse Regulamente, Contracte și
Coduri, mai ales din mediul universitar. Multe din ele plagiază texte de lege. Paragrafe întregi, sau simple propoziții, sunt
copiate în Regulamentele și Codurile universităților cuvânt cu
cuvânt din lege – dar fără a indica sursa textului și fără a
folosi ghilimelele. La ce folosește ca un regulament intern
să redea pe pagini întregi încă o dată un text de lege din domeniu? Nu ar fi oare mai logic ca acel text de lege să fie citat pur și simplu (și eventual pentru informare
completă/comodă să apară în Anexe în formă integrală), iar Regulamentul să se concentreze doar pe ceea ce are de spus/reglementat el specific și suplimentar detaliat față de ceea ce specifică legea? La fel
apoi, vedem pasaje din Carta Universității copiate în
Regulamentele elaborate de Rectorat pe baza Cartei, iar apoi pasaje
din Regulamentele Rectoratului apar din nou copiate în Regulamentele
redactate de către Facultăți ca suplimente/completări/detalieri
la Regulamentul central. Dacă acest copy-paste s-ar întâmpla între lucrări de doctorat, i-am spune plagiat și am exmatricula candidatul. Dacă s-ar întâmpla în teza unei persoane publice, i-am cere demisia. Dacă se întâmplă în regulamentul de admitere al propriei noastre instituții... atunci pare că e OK.
În opinia mea este o dovadă de inconsecvență ca universitățile din
România să fie preocupate (cum declarativ sunt toate) de plagiatul din doctorate și de plagiatul persoanelor publice, dar nu și de cel din propriile Regulamente, Coduri și Carte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu