Blog Radu Silaghi-Dumitrescu

Potrivit unui studiu recent , cu cât stau mai mult în școală și cu cât studiază mai mult știința, oamenii tind să fie mai ireconciliabili pe probleme științifice precum încălzirea globală, evoluția, big bang-ul sau celulele stem. Nu să fie mai ușor convinși de argumente științifice, ci, paradoxal, să se simtă mai îndreptățiți să-și susțină opiniile personale cu care au venit din afara școlii. Cred că e efectul educației care creează tehnicieni ai informației și tonomate, în loc să educe cu adevărat tinerii să raționeze argumentat. Suntem tentați să spunem că educația e soluția pentru principalele probleme ale omenirii. Se pare că... depinde ce înțelegem prin educație: dacă ea nu te învață să fii om și să raționezi ci te învață să reciți formule și citate, atunci educația face mai mult rău decât bine. Potrivit unui alt studiu jumătate din studenții americani nu manifestă nicio îmbunătățire a capacităților cognitive pe parcursul studiilor universitare – iar unii (cei studiind administ...

În aprilie 1961, la doar câteva luni de la momentul la care devenise președinte al SUA, John F. Kennedy se adresa reprezentaților presei americane într-un discurs de atunci celebru ca fiind „despre societăți secrete”. În ultima vreme circulă și la noi interpretări conspiraționiste ale acestui discurs. Pentru cei care sunt tentați de astfel de interpretări, dar și pentru cei interesați de controlul presei democratice, propun aici o sumarizare a pasajelor importante. Discursul începe prin a atrage presei atenția că ea poartă o răspundere foarte grea „în aceste zile”. El dă, semi-ironic, exemplul unui obscur corespondent de presă din secolul XIX, pe nume Karl Marx. Marx, ca angajat al unui ziar american, avea probleme financiare serioase din cauza salariului de mizerie (cu efecte asupra sănătății și familiei) – iar angajatorii au ignorat acele probleme în ciuda cererilor repetate și explicite ale lui Marx. În cele din urmă Marx și-a dat demisia de la ziar și a ajuns să scrie celebrul...

E vorba de teroristul american de la Charlottesville , care acum câteva zile, ca participant la o manifestație a dreptei naționaliste/rasiste din SUA , a devenit atât de iritat de grupurile de contra-manifestanți liberali încât a intrat cu mașina în ei, omorând o persoană și rănind mai multe altele – exact în același stil în care teroriștii musulmani o fac de multă vreme în alte părți. Victima se numea Heather D. Heyer, era localnică și avea 32 de ani. În SUA se practică încă pedeapsa cu moartea. E greu de argumentat (dar cred că încă posibil) că teroristul în cauză nu o merită. Așa cum cred că e greu de argumentat același lucru pentru orice terorist – fie dintre cei care folosesc violența fie dintre cei care, pozând în cercetători și specialiști într-un domeniu pe care de fapt nu îl înțeleg, pretind că au argumente științifice împotriva medicinei în orice formă (fie împotriva medicamentelor în general, fie împotriva vaccinării în general, fie în alt fel) incitând astfel la moarte...

La intrarea în SUA se pare că în curând va fi nevoie să dăm ofițerului de la vamă parolele noastre de Facebook, email, laptop etc – dacă ni le cere. Pentru că, spune administrația vămilor americane, e datoria noastră de vizitatori să demonstrăm că suntem „curați” și nevinovați; cetățenilor americani nu li se aplică prevederile, pentru că în cazul lor (nu și în cazul străinilor) funcționează prezumția de nevinovăție. Asta dorește administrația, aleasă cu votul majorității atât în Congresul SUA cât și la Camera Reprezentanților, Casa Albă și conducerile majorităților statelor din SUA. Asta dorește majoritatea alegătorilor din SUA. E de spus însă că asta doriți și dumneavoastră . Deși mulți se opun de fațadă măsurilor de supraveghere și abuzurilor anticetățenești de tip Big Brother, aceleași măsuri de supraveghere și abuzuri li se par binevenite dacă sunt împachetate un pic diferit, ca să le gâdile orgoliul sau interesul. Uzul cvasiuniversal de sisteme electronice online (card banc...

Hillary Clinton, probabilul viitor președinte al SUA, a fost membră atât a Partidului Republican cât și a celui Democrat. După standardele din discursul public românesc, este „o traseistă”. Sigur, schimbarea de partid a avut loc acum 50 de ani... Hiilary Clinton a fost investigată de către FBI, procurori și Parlamentul SUA. Soțul dânsei  a fost  de asemenea investigat de procurori. După standardele din discursul public românesc, este „o penală”. Ba chiar „o famiglie de penali”. Sigur, acuzațiile împotriva dnei Clinton au fost respinse și nu a existat niciodată vreo sentință, iar prezumția de vinovăție a funcționat... Hillary Clinton și soțul ei sunt implicați într-o fundație ale cărei încrengături financiare duc până la o afacere în urma căreia Rusia a devenit proprietara unui procent semnificativ din zăcămintele de uraniu din SUA. După standardele din discursul public românesc, dna Clinton este „vândută rușilor”. Sigur, nu e clar dacă dânsa chiar are vreo legătură ...

Cei de la https://www.familybreakfinder.co.uk au întocmit o hartă a celor mai populare „gustări” în diferite țări din lume, atât cât se poate extima din magazine. Aproape toate țările, de la Egipt la SUA sau Rusia, preferă ceva fel de dulciuri - în special ciocolată. Nu și România (vezi harta mai jos). La noi, apare mândră pe hartă ca reprezentativă... o cunoscută marcă de gumă de mestecat . Suntem din acest punct de vedere diferiți . Comentarii peiorative se pot face pe tema gumei de mestecat, destule. În opinia mea e de remarcat că există o diferență semnificativă de preț între pastila de gumă de mestecat pe care o preferă românii și tableta de ciocolată pe care o preferă alții. Că de asemenea guma de mestecat poartă în percepția publică (justificat sau nu) o componentă de integrare socială atât la nivel gregar cât și la un nivel igienic pe care reclamele de la TV îl exploatează copios. În opinia mea e vorba de un semn al unei societăți care, comparativ cu altele, își oferă mai ...

Vorbindu-se adesea la noi de „modelul social suedez” în societate, și despre modul în care suedezii, sau nordicii în general, reușesc să își împartă echitabil veniturile în societate prin solidaritate, și despre cum tare bine ar fi să le urmăm exemplul... vă prezint o măsură cuantificabilă numeric pentru acest model social. Este vorba despre indicele Gini, care măsoară inegalitatea din societate. Graficul de mai jos, prezentând indicele Gini în diverse țări potrivit Băncii Mondiale, arată că avem cam același Gini ca Suedia și ca restul țărilor nordice. Se poate pune atunci argumenta că invidiem la suedezi nu atât modelul social (având noi de fapt un nivel de solidaritate socială cuantificabil apropiat de al lor), cât mai ales banii lor. La fel cum dealtfel invidiem și banii americanilor sau britanicilor – adică ai unor țări cu modele sociale (cuantificabile prin indicii Gini) complet diferite de ale suedezilor. Într-o notă separată, putem constata și că mai toate țările e...

Un comentariu pe care l-am văzut acum câteva zile la televizor marca o idee care la prima vedere (fie că încercăm să vorbim cu străini, fie că încercăm să căutăm pe internet) este pe cât de clară pe atât de spectaculoasă: "numai în România" există expresia "a te trage curentul" (de la aerul condiționat sau în alt fel) și că numai la noi ar exista conceptul că acest tras aduce dureri de cap, măsele, etc.  O privire mai atentă arată că ideea de mai sus este falsă. Pentru a ilustra acest lucru, redau aici un comentariu găsit pe internet ( credit: comentariu al utilizatorului P. Yao, pe blogul scriitorului JS Bangs): T his concept The “Draft” concept is not unique to Romania at all, you’ll find it all over Europe (and wider). As noted above, Turkey is big on it, it’s very common in Germany, France, Spain, Greece, few posters pointed that ex-Yugoslavia believes in it too. The concept was common here in the States too, yet we gradually forgot it as air condition...

E la modă discuția despre cât la sută din PIB se cuvine sănătății, educației, cercetării, armatei, transporturilor, etc. Toate aceste domenii par că ar merita mai mult, astfel încât ești tentat să te întrebi la ce (alte) capitole se duc oare banii în mod (poate) nejustificat. Acest lucru ne invită la un exercițiu, pe care vă invit să-l încercați de asemenea: căutați în Google „US budget 2014”, și apoi selectați opțiunea „images”. Cum probabil sperați, vi se va afișa un șir foarte lung de grafice clare ce ilustrează modul în care SUA își distribuie bugetul pe domenii – social, sănătate, militar, etc. Încercați și „UK budget 2014” - veți avea același rezultat. La Germania, Rusia sau China lucrurile devin mai complicate, pentru că rezultatele căutării sunt dominate de imagini legate mai mult de politică sau de aspecte mai generale – însă datele pot fi găsite până la urmă. La alte țări din UE (să spunem, Italia sau Suedia) deja e aproape imposibil prin această metodă să descoperi datele ...