Blog Radu Silaghi-Dumitrescu

Pe scurt: seria de articole și comunicate din ultima vreme, de la Nature, Science, European University Association și altele, reflectă câteva aspecte explicit criticabile ale cercetării din România (sub-finanțarea cronică, ineficiența administrativă, impredictibilitatea, excese de instituționalism în alegerea evaluatorilor de proiecte – ca de exemplu cerința de a lucra în țară și de a avea „autorizație de evaluator” de la angajator). Dincolo de aceste realități, articolele conțin și neadevăruri sau dezinformări interesate politic. Nu am de criticat discutarea problemelor sistemice ale României în revista Nature sau în altă parte. Nu am de negat acele probleme sistemice, nici greșelile recente. Am în schimb o problemă cu inventarea de probleme și cu denigrarea unor oameni sau a unor instituții sau a societății în general... pe post de ofrande pe altarul unor clișeele politice pe care ni le servesc alții. Rectorii europeni (respectiv European University Association) se declară „d...

Cât de mult ne-au încetinit cei 45 de ani de regim comunist? Dar cei 25 de ani de post-comunism? Dar perioada interbelică? Dar monarhia constituțională? Graficul de mai jos (conform datelor Madison Project) arată raportul dintre PIB-ul pe cap de locuitor al României și cel al țărilor vestice, respectiv cel al țărilor est-europene. La 1870 România se încadra exact în media est-europeană, în rând cu Polonia, Ungaria sau Cehia – și a rămas acolo până înainte de primul război mondial. Aparent, distrugerile provocate de război și criza economică din perioada interbelică ne-au afectat mult mai mult decât au afectat restul Estului european: am căzut la cca 50% față de vecinii noștri! După aceea, perioada comunistă pare să fi marcat o ușoară recuperare, către 70%. Apoi, o cădere dramatică în perioada 1985-2000 (cu o scurtă pauză între 1992 și 1996). Din 2000 încoace, reîncepe recuperarea. Remarcabil, tendința în raport cu Vestul Europei este exact aceeași. Între 1870 și 1914 decalajul din...

Pe la Cluj, sau mai general prin Transilvania, circulă legenda că „miticii” de la București ne iau prin taxe și impozite banii și... „se îngrașă cu ei”. Că Ardealul ar susține de fapt prin taxele plătite de el... nemunca bucureștenilor . Astfel de dezinformări alcătuiesc o temă favorită a politicienilor care au de câștigat din punerea la îndoială a legitimității diverselor state din Uniunea Europeană. Conform hărții publicate de economica.net pe baza datelor oficiale, Bucureștiul+Ilfovul adună din taxele locuitorilor săi mai mulți bani decât toată Transilvania la un loc: Iar de cheltuit, Bucureștiul cheltuie doar 10% din taxele pe care le aduce la buget . Restul de 90% merge către județele țării, după cum se vede în harta de mai jos (sursa gândul.info). Nu, Bucureștiul nu „parazitează Ardealul”, ci are un rol esențial în menținerea coeziunii țării, redirecționând veniturile generate de către bucureșteni către dezvoltarea regiunilor rămase mai în urmă. Mai mult, se vede că a...

Cred că atunci când o instituție a statului realizează ceva demn de anunțat public, din bani publici, e datoria ei să anunțe astfel de lucruri clar și răspicat. Inclusiv pe Facebook dacă e cazul. Cred însă că este imoral (și posibil ilegal, dacă ne luăm după rechizitoriile procurorilor în unele cazuri recente precum cel al Primarului Craiovei) ca anunțurile să aibă ca sursă primară pagina de Facebook (fie ea și „oficială”) a persoanei politice care ocupă temporar funcția de șef în instituția respectivă – în loc să vină de pe pagina sau dintr-un comunicat al Instituției . Mă bucur să văd „poze de la inaugurarea etc-etc”, sau anunțarea „deschiderii noii etc-etc” – dar moral e ca ele să existe, ca sursă primară, pe pagina sau într-un comunicat al instituției care le-a făcut posibile din banul public . Abia apoi devine logic și moral ca și „coordinatorul” evenimentului (Directorul, Primarul, Ministrul, Prefectul. Președintele etc) să popularizeze  personal (pe internet sau alt...

Am discutat anterior aici , cu date numerice, despre cum România are nivele de taxare mult mai mici decât Vestul Europei. Iată date mai noi, care reiau același subiect (sursa: http://www.heritage.org/): Cu alte cuvinte, impozitul pe venit în România este mult mai mic decât în majoritatea țărilor europene - și în special mult mai mic decât în țările pe care le invidiem cel mai mult: Suedia, Germania, Olanda, Anglia... Suntem printre țările din lume care taxează veniturile cel mai puțin , nu cel mai mult. La nivel și mai general, povara fiscală totală în România este, de asemenea, mai mică decât în cam toate țările dezvoltate economic - mai mică decât în cam toate țările către a căror stare economică aspirăm: Sursa citată calculează și un indicator agregat pe care îl descrie ca " Libertate Fiscală ". Iată cum a evoluat România la acest indicator pe ultimii 20 de ani, în comparație cu media europeană și cu două țări la care ne raportăm adesea: Cu alte cuv...

Clasamentul internațional QS al universităților, ediția 2016: Universitatea din București – între primele 700 din lume, locul 32 în regiunea Europa de Est + Asia Centrală, între primele 200 din lume la Limbi Moderne, primele 300 la limba și literatura engleza, primele 300 la matematică, primele 400 la chimie, primele 400 la fizică, primele 400 la științele vieții, primele 400 la arte și umanioare, primele 500 la informatică și calculatoare UBB – locul 36 în regiunea Europa de Est + Asia Centrală, între primele 150 din lume la Limbi Moderne, primele 250 la matematică, primele 500 la informatică și calculatoare UAIC Iași - locul 49 în regiunea Europa de Est + Asia Centrală, între primele 250 din lume la Limbi Moderne Universitatea de Vest din Timișoara - locul 59 în regiunea Europa de Est + Asia Centrală, între primele 200 din lume la Limbi Moderne, între primele 500 la informatică și calculatoare În clasamentul pe zona geografică Emerging Europe & Centra...

Am completat de curând un formular pentru un sondaj de opinie la cererea unei colege de la București. La întrebarea despre gradul în care (în opinia mea) existența unui mecanism de corelare a salariilor cadrelor didactice cu taxele și impozitele plătite de absolvenții proprii este o măs ură corectă și morală, am avut următoarele comentarii: Conceptul „absolvenții proprii” este imposibil de definit în mod corect etic. Fiecare absolvent trece prin mâinile unui număr mare de cadre didactice, cu statut și capacitate de influențare limitate și diferite intre ele (de la asistent ocazional la responsabil de grup de discipline, etc) și provenind din departamente, facultăți sau chiar universități diferite – iar „diferite” se referă inclusiv la calitatea „produsului”, nu doar la profil. Alături de conceptul finanțării per student/elev, cel expus aici furnizează încă un mod de a eluda evaluarea directă, asumată și responsabilă, a calității actului educațional și științific în România....

E la modă discuția despre cât la sută din PIB se cuvine sănătății, educației, cercetării, armatei, transporturilor, etc. Toate aceste domenii par că ar merita mai mult, astfel încât ești tentat să te întrebi la ce (alte) capitole se duc oare banii în mod (poate) nejustificat. Acest lucru ne invită la un exercițiu, pe care vă invit să-l încercați de asemenea: căutați în Google „US budget 2014”, și apoi selectați opțiunea „images”. Cum probabil sperați, vi se va afișa un șir foarte lung de grafice clare ce ilustrează modul în care SUA își distribuie bugetul pe domenii – social, sănătate, militar, etc. Încercați și „UK budget 2014” - veți avea același rezultat. La Germania, Rusia sau China lucrurile devin mai complicate, pentru că rezultatele căutării sunt dominate de imagini legate mai mult de politică sau de aspecte mai generale – însă datele pot fi găsite până la urmă. La alte țări din UE (să spunem, Italia sau Suedia) deja e aproape imposibil prin această metodă să descoperi datele ...