Sunt dator cu?

Un comentator de pe internet îmi atrăgea recent atenția că așteaptă „încă” de la mine „sângele artificial” și „premiul Nobel”. Probabil nu e singurul care simte astfel, pentru că știrile despre „invenție” și "viitorul premiu" au călătorit în multe locuri.
În privința cuvântului „inventator” am răspuns politicos (cui a dorit să asculte) că în opinia mea acel termen este incorect, deoarece noi suntem încă în faza de cercetare, și nici nu suntem singurii din domeniu care lucrează încercând să rezolve aceeași problemă tehnică – chiar dacă ideile noastre sunt într-adevăr diferite de ale altora. În privința cuvântului „Nobel”, am răspuns politicos (cui a dorit să asculte) că în opinia mea este o exagerare; într-unul dintre interviuri am spus explicit (e pe youtube înregistrarea, din câte știu) că nu cred că avem cum accesa un astfel de premiu în România (oricare dintre noi, nu neapărat eu în special), fiindcă asemeni restului Europei de Est suntem prea ineficient organizați administrativ pentru a duce lucrurile la acel bun sfârșit; se prea poate ca de atunci să se fi schimbat lucrurile în unele zone din țară (mă gândesc la laserul de la Măgurele, de exemplu; pe de altă parte un contraexemplu trist este cel din literatură, unde anual se trâmbițează candidaturi ale României - când potrivit regulamentului acelor premii o candidatură anunțată public devine din oficiu nulă).
Destui mi-au reproșat că am vorbit cu presa atunci când ea m-a căutat (insist, nu eu am creat sau căutat acele campanii de presă), sau că atunci când am vorbit nu am fost destul de dur în comentariile clarificatoare. Dimpotrivă, eu cred că am făcut lucrul corect: nu am dreptul să le spun filosofilor cum să filosofeze, sau jurnaliștilor cum să scrie. Nu am dreptul să privesc de sus presa, pretinzând că știu eu mai bine decât dânșii ce se poate și ce nu se poate tipări. Am dreptul la cuvânt, și pe cât se poate la unul decent. Sunt recunoscător că am avut șansa să uzez de el așa cum am făcut-o, adică de la locul meu.

În rest, da – sunt dator să încerc să fac și ceea ce spun/așteaptă acei oameni despre care vorbeam la început, cum sunt datori și ei să încerce lucruri echivalente în propriile lor domenii. Și îi asigur că încerc, atât cât îmi stă mie în putință, și atât cât le stă în putință colaboratorilor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.