Sunt dator cu?
Un comentator de pe
internet îmi atrăgea recent atenția că așteaptă „încă” de
la mine „sângele artificial” și „premiul Nobel”. Probabil
nu e singurul care simte astfel, pentru că știrile despre
„invenție” și "viitorul premiu" au călătorit în multe locuri.
În privința cuvântului
„inventator” am răspuns politicos (cui a dorit să asculte) că
în opinia mea acel termen este incorect, deoarece noi suntem încă
în faza de cercetare, și nici nu suntem singurii din domeniu care
lucrează încercând să rezolve aceeași problemă tehnică –
chiar dacă ideile noastre sunt într-adevăr diferite de ale altora. În privința
cuvântului „Nobel”, am răspuns politicos (cui a dorit să
asculte) că în opinia mea este o exagerare; într-unul dintre
interviuri am spus explicit (e pe youtube înregistrarea, din câte
știu) că nu cred că avem cum accesa un astfel de premiu în
România (oricare dintre noi, nu neapărat eu în special), fiindcă asemeni restului Europei de Est suntem prea ineficient organizați administrativ pentru a duce
lucrurile la acel bun sfârșit; se prea poate ca de atunci să
se fi schimbat lucrurile în unele zone din țară (mă gândesc la
laserul de la Măgurele, de exemplu; pe de altă parte un
contraexemplu trist este cel din literatură, unde anual se
trâmbițează candidaturi ale României - când potrivit
regulamentului acelor premii o candidatură anunțată public devine
din oficiu nulă).
Destui mi-au reproșat că
am vorbit cu presa atunci când ea m-a căutat (insist, nu eu am
creat sau căutat acele campanii de presă), sau că atunci când am
vorbit nu am fost destul de dur în comentariile clarificatoare.
Dimpotrivă, eu cred că am făcut lucrul corect: nu am dreptul să
le spun filosofilor cum să filosofeze, sau jurnaliștilor cum să
scrie. Nu am dreptul să privesc de sus presa, pretinzând că știu
eu mai bine decât dânșii ce se poate și ce nu se poate
tipări. Am dreptul la cuvânt, și pe cât se poate la unul decent.
Sunt recunoscător că am avut șansa să uzez de el așa cum am
făcut-o, adică de la locul meu.
În rest, da – sunt
dator să încerc să fac și ceea ce spun/așteaptă acei oameni
despre care vorbeam la început, cum sunt datori și ei să încerce
lucruri echivalente în propriile lor domenii. Și îi asigur că
încerc, atât cât îmi stă mie în putință, și atât cât le
stă în putință colaboratorilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu