Încă un motiv de stimă pentru ministrul cercetării

Înțeleg că e deja publică informația potrivit căreia Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice va recompensa într-o manieră nouă instituțiile de cercetare competitive, remarcabil de simplu, elegant, transparent și nebirocratic. Personal găsesc pur și simplu entuziasmantă soluția propusă de ministrul Curaj. Anume, pentru fiecare grant de cercetare câștigat prin competiție de către angajații săi, instituția care găzduiește acei cercetători va primi încă o dată contravaloarea grantului. Cu acestă sumă instituția poate face ce vrea – pentru că se presupune că a făcut deja ceva bun susținând acei cercetători care au câștigat grantul, deci va ști în continuare să facă lucruri bune.

Simplitatea acestei modalități de recompensare a performanței, și generozitatea ei, sunt fără precedent în analele recente ale finanțării cercetării din România – și foarte probabil nu doar ale cercetării. Până acum se recurgea la proceduri birocratice mamut, în care se colectau „baze de date” în care numărul de lucrări în reviste, de citări, de cărți, de studenți, de aparate, de metri pătrați, de conferințe științifice etc, greu de colectat și de verificat, erau amalgamate luni de zile în algoritmi și punctaje și clasamente după criterii și proceduri care pentru non-specialiști frizau numerologia.

E greu să găsesc altceva de spus decât „felicitări” pentru ministrul Curaj. Iar noi restul – sper să ne știm ralia în jurul său, pentru că simplitatea și corectitudinea pe care dânsul le insuflă procedurilor administrative și de evaluare îi vor face (sau îi fac deja) pe destui să strige, uitându-se în oglinda tot mai eliberată de sub ceața birocrației, și nerecunoscându-și propria imagine: „Vade retro...!”.