Sunt tânăr, doamnă

Când m-ați văzut la televizor ați spus că cerșesc bani. Într-un fel aveți dreptate: în cercurile dumneavoastră ziarul și televizorul reprezintă prea adesea o unealtă a imposturii și traficului de influență, prin care poți cerși resurse nemeritate (bani, putere, fiecare după gust).

Ați spus că mă laud. Într-un fel aveți dreptate: în cercurile în care puterea se câștigă prin mașinațiuni și impostură, dreptul la cuvânt e de regulă apanajul intriganților și impostorilor.

Ați spus că nimeni nu dă doi bani pe mine. Într-adevăr, în cercurile dumneavoastră unii de vârsta mea sunt deja de mult profesori universitari, sau directori, sau „membri în”, etc – toate fără muncă și/sau fără vreo realizare notabilă. Pe ei se dau mulți bani.

Ați spus că omul deștept își vede în primul rând de interesele proprii. Într-adevăr, deșteptăciunea poate fi de multe feluri.

Ați spus că oamenii de luat de exemplu sunt cei care „stau în banca lor”. Într-un fel aveți dreptate: tendința generală e să stăm ostatici în propriile camere (acasă sau la lucru), ieșind numai pe bază de convocator și „ordin de zi”, și numai rumegând disciplinați platitudini citate din „operele alese” ale stăpânilor „vechi și noi” – pentru că altfel malaxorul social ne pune la index.

Când am spus că lucrurile în jur nu sunt nici perfecte nici infecte, m-ați acuzat concomitent că lingușesc și că denigrez. Într-adevăr, vorbeam fără „ordin de zi” și fără să citez din „opere alese”.


Sunt tânăr, doamnă, pentru că încă nu am învățat să fiu bătrân în toate aceste feluri care vă sunt atât de familiare. E drept, faptul că vă înțeleg mă face să mă simt mai mult decât pregătit pentru pensie. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.