Silă

Sila e un sentiment uman și prin urmare, în doze potrivite, invariabil util. Când o citezi prea des în raport cu cei din jur (colegi, vecini, concetățeni, etc) probabil că undeva în adânc te referi de fapt nu (doar) la ei - ci (și) la propria persoană. Sau, cum spunea poetul:

Melcul - de Marin Sorescu

Melcul și-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Și-a pus capul în piept
Și privește fix
În el.

Deasupra lui
E cochilia –
Opera sa perfectă
De care-i e silă –

În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo și-ncoace
După anumite legi
De care-i e silă –

Și-n centrul acestei
Sile universale
Se află el –
Melcul,
De care-i e silă.



The snail [my translation*]

The snail has thoroughly covered his eyes
With wax,
And, head sunk into his chest
He stares
Into himself.

Above him
Is the shell -
His perfect masterpiece
Which he loathes -

All around his shell
Is the world,
The rest of the world,
Laid out back and forth,
According to certain laws
Which he loathes -

And in the middle of this
Universal loathing
There he is, himself -
The snail,
Which he loathes.


*Original version in Romanian is too personalized to allow the snail to be, otherwise grammatically correctly, denoted by „it”; also grammatically, in Romanian the word snail is of masculine gender).


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate