Silă

Sila e un sentiment uman și prin urmare, în doze potrivite, invariabil util. Când o citezi prea des în raport cu cei din jur (colegi, vecini, concetățeni, etc) probabil că undeva în adânc te referi de fapt nu (doar) la ei - ci (și) la propria persoană. Sau, cum spunea poetul:

Melcul - de Marin Sorescu

Melcul și-a astupat bine ochii

Cu ceară,

Și-a pus capul în piept

Și privește fix

În el.

Deasupra lui

E cochilia –

Opera sa perfectă

De care-i e silă –

În jurul cochiliei

E lumea,

Restul lumii,

Dispusă încolo și-ncoace

După anumite legi

De care-i e silă –

Și-n centrul acestei

Sile universale

Se află el –

Melcul,

De care-i e silă.

The snail [my translation*]

The snail has thoroughly covered his eyes

With wax,

And, head sunk into his chest

He stares

Into himself.

Above him

Is the shell -

His perfect masterpiece

Which he loathes -

All around his shell

Is the world,

The rest of the world,

Laid out back and forth,

According to certain laws

Which he loathes -

And in the middle of this

Universal loathing

There he is, himself -

The snail,

Which he loathes.

*Original version in Romanian is too personalized to allow the snail to be, otherwise grammatically correctly, denoted by „it”; also grammatically, in Romanian the word snail is of masculine gender).