Spre bine

Se mai poate aduce o completare la postarea anterioară, unde era vorba de emigrație ca studiu de caz în fața politicienilor care ezită să ia măsuri ce „n-ar da bine”:
Pentru câteva decenii în războiul rece dintre Vest și Est libertatea circulației persoanelor, inclusiv dreptul de emigrare, a fost un argument major în favoarea Vestului: la ei era neîngrădit, în timp ce în Est puterea comunistă îl îngrădea cu sârmă ghimpată. Ei bine, azi, când sârma ghimpată comunistă a căzut, forțele „eurosceptice” precum UKIP sau Le Pen par să spună că ea, sârma, n-ar fi o idee chiar așa de rea - iar guvernele lor, de teama opiniei publice, nu calcă departe nici ele în a da de înțeles că toată lumea ar fi fost mai fericită fără excesul de est-europeni. Să înțelegem atunci în Est că nu era cazul să ne deranjăm în 1989, și că Vestului i-ar mai fi convenit câteva decenii de rivalitate cu un bloc comunist retrograd dar care stă cuminte la el acasă? Dacă KGB-ul ar fi fost și azi la putere în Est, și dacă dictaturile estice ar fi fost încă interesate de linia de politică externă a lui Stalin, ar fi trebuit să te întrebi și să socoți despre coincidența de finalitate a politicilor totalitare din Est și respectiv a discursurilor UKIP sau Le Pen. Din fericire nu e cazul să ne punem astfel de întrebări, pentru ca toate țările estice sunt democratice, serviciile lor secrete nu mai fac de mult poliție politică, și în general, lucrurile merg spre bine.

Marin Sorescu - Mergând spre bine

E bine, Doamne,
Că te-ai gândit la mine
și nu l-ai ales pe altul
Pentru delicata, înfricoșata
Ta experiență.
Eram și cel mai bun de tăvăleală
și ma lăudam
Că am în mine
O energie inepuizabilă.
Am căzut în păcatul trufiei,
Iartă-mi-l mie,
E uman
Ia-ți ochii și de la celelalte păcate.
Am crezut că viața care mi s-a dat
E chiar a mea
și că eu sunt chiar eu,
Uitând poate uneori de Tine.
Acum, merg spre bine,
Cum spun cei care ma văd,
Calc pe poala ta de curcubeie
și, la toată înfricoșarea asta,
Adaug nestemata umilinței
și aduc ziditorului lumii

Lauda mea de preamărire și slavă. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate