Sunteți niște bacterii

Un articol recent subliniază modurile în care statisticile despre cultura generală științifică pot minți, și adesea o fac. Cum anume întreabă, și pe cine, contează foarte mult. Aceiași oameni care într-un sondaj separat demonstrează că au auzit de ADN și știu ce face el în fiecare celulă, cad foarte ușor în capcana unei întrebări de genul „ar trebui etichetate explicit mâncărurile care conțin ADN?”. Capcana vine în două feluri – o dată pentru că în acel chestionar restul întrebărilor erau serioase și justificau răspunsuri similar de îngrijorate, și în al doilea rând pentru că astfel așezată întrebarea putea chiar să sugereze că e vorba de un ADN utilizat necontrolat ca aditiv. Concluzia chestionarului era că respectivii cetățeni nu știu ce este acela ADN, sau nu sunt suficient de inteligenți. Pusă așa, e la fel de valabilă ca a spune că cineva care nu „ghicește” corect la alba-neagra e vinovat că nu știe să numere până la trei.

Pe o temă similară am scris recent aici despre un sondaj „electoral”. Probabil multe altele sunt similar victime ale unor astfel de practici neprofesioniste, sau naive, sau...prea profesioniste. Mă pot gândi similar și la „chestionarele” ad-hoc cu camera TV pe stradă, care ne demonstrează că „[...] nu știu nici măcar ce înseamnă Paștele”.

Un sondaj similar și (cred unii) amuzant e cel în care trecătorii sunt întrebați cu un ton alarmist dacă sunt conștienți că apa din oraș conține 66% hidrogen. Autorii își închipuie că fac paradă de propria lor cultură generală, și de incultura „maselor”, în ideea că formula apei fiind H2O, doi din trei atomi (adică 66%) sunt hidrogen. Ei bine, da, din punct de vedere al numărului de atomi afirmația e corectă; dimpotrivă însă, din punct de vedere al greutății (și chimiștii vor aprecia că de obicei concentrațiile procentuale la greutate se referă, nu la numărul de atomi sau de moli) afirmația este falsă. Masa unui atom de hidrogen este 1, masa oxigenului 16, deci din masa unei molecule de apă doar 11% este hidrogen. Autorii demonstrează deci cel mult că ei înșiși nu știu prea multă chimie.

Pe același principiu, putem merge la statistica potrivit căreia corpul nostru conține mai multe celule de bacterie decât celule umane. Baza afirmației e simplă – celulele noastre sunt mult, mult mai mari. Astfel, dacă din greutatea totală a corpului circa 10% e reprezentată de microorganismele care traăiesc în simbioză cu noi, din punct de vedere al numărului de celule (asemeni statisticii despre numărul de atomi de hidrogen, discutată mai sus), 90% dintre celulele din noi sunt de fapt bacterii. Sondorii de tipul celor pomeniți mai sus au atunci, cu acest 90% în față, ocazia să ne spună, pedant și superior, „sunteți niște bacterii”. Câtă vreme îi lăsăm să o facă, probabil că...așa și suntem.