Școala vieții și școala infractorilor
„Se descurcă el, are
școala vieții...” -auzim despre unul și altul. Sau „degeaba ai
școală dacă n-ai școala vieții”.
Existența conceptului de
„școală a vieții” e o palmă nu atât pe obrazul școlilor
propriu-zise, cât pe obrazul celor care fac școala să fie ce este
azi – adică obrazul nostru, în ansamblu. „Școala” în sine
avea tocmai menirea să te pregătească pentru viață. Făcând
diferența dintre ea și o adevărată „școală a vieții”
afirmăm indirect dar cu atât mai mult irefutabil că sistemul
educațional oficial e un eșec major al nostru ca societate -
părinți, profesori, diriguitori, contribuabili. Insist pe
generalizare pentru că în mare parte prin „școala vieții”
înțelegem „școala hoților neprinși”. Într-adevăr, în fața
acelor hoți avem o reverență deosebită, cu toții. Se știe
că au au furat? Se știe că mint? Se știe că au
făcut poliție politică împotriva rudelor și colegilor? Se știe
că au făcut contrabandă? Se știe că încalcă de-a valma
oricare dintre cele zece porunci? Se știe că au copiat la examene sau teze? Dacă doar se știe, și
atât, asta înseamnă că ei sunt deasupra legilor scrise și
nescrise, deci din oficiu superiori unui om de rând. Ei sunt
vedetele școlii vieții, la noi sau în altă parte. "Diplomele" lor par mai acreditate decât cele oficiale, și nu
au cum să fie altfel câtă vreme în privința școlii reale
aproape toată lumea, de la alcătuitorii bugetului la profesori și
părinți, dă dezarmată din umeri vorbind despre „sistem”,
„vremuri” și „lume”.
Și, apropo de școală:
La lecţie (de Marin
Sorescu)
De câte ori sunt scos
la lecţie
Răspund anapoda
La toate întrebările.
- Cum stai cu istoria?
Mă întreabă
profesorul.
- Prost, foarte prost,
Abia am încheiat o
pace trainică
Cu turcii.
- Care e legea
gravitaţiei?
- Oriunde ne-am afla,
Pe apă sau pe uscat,
Pe jos sau în aer,
Toate lucrurile trebuie
să ne cadă
În cap.
- Pe ce treaptă de
civilizaţie
Ne aflăm?
- În epoca pietrei
neşlefuite,
Întrucât singura
piatră şlefuită
Care se găsise,
Inima,
A fost pierdută.
- Ştii să faci harta
marilor noastre speranţe?
- Da, din baloane
colorate.
La fiecare vânt
puternic
Mai zboară câte un
balon.
Din toate astea se vede
clar
C-o să rămân
repetent,
Şi pe bună dreptate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu