Antioxidanții și bolile: studiu de caz - vitamina C vs. COVID-19
Punct de plecare:
La concentrații administrate intravenos, vitamina C provoacă stres asupra celulelor roșii (degradând hemoglobina) și asupra celulelor sistemului imunitar. Posibil relevant în cazul COVID-19 (sau al altor probleme) unde s-a propus pentru cazurile severe - dar rămâne de văzut dacă cu efecte bune sau dimpotrivă. Sursa: Lehene, M.; Fischer-Fodor, E.; Scurtu, F.; Hădade, N.D.; Gal, E.; Mot, A.C.; Matei, A.; Silaghi-Dumitrescu, R. Excess Ascorbate is a Chemical Stress Agent against Proteins and Cells. Pharmaceuticals 2020, 13, 107 (https://www.mdpi.com/1424-8247/13/6/107).
Mai în detaliu:
Multe patologii implică sau au la origini stresul oxidativ. Este tentant de aceea să credem că antioxidanții pot ajuta în tratament sau pot preveni boala. Da, dar:
Ingerarea de antioxidanți în exces peste ceea ce oferă o alimentație echilibrată... nu înseamnă neapărat că ei sunt absorbiți sau sunt prezenți în sânge. Nu avem, ca în cazul fierului de exemplu, "depozite de antioxidanți" unde organismul să- stocheze dacă i-am ingerat în exces. E posibil ca efectele exceselor alimentare de antioxidanți să fie mai degrabă indirecte prin afectarea microbiomului intestinal - subiect încă de cercetare. Un exemplu de "așa nu" sunt sucurile de fructe: bogate în antioxidanți, dar acei antioxidanți în mare majoritate nu se absorb; în schimb se absorb glucidele/caloriile din suc, astfel încât efectul net e mai degrabă rău. Dacă dorim antioxidanți din fructe, trebuie să mergem direct la fruct nu la variante procesate (eventual cu zahăr adăugat).
Unii antioxidanți au efecte clare terapeutice (ex., anticancer) dar nu prin activitatea lor antioxidantă (legată de funcționarea ca sursă de electroni în reacții chimice) ci prin forma lor moleculară, care le permite să afecteze activitatea unor receptori moleculari în organism. Dar acea activitate se manifestă la concentrații foarte mari, compatibile cu administrarea medicamentoasă nu cu ceea ce am putea obține din alimentație. Spre exemplu unii antioxidanți din ceaiul verde pot avea efecte terapeutice măsurabile... dacă bem câteva zeci de litri de ceai verde pe zi, ceea ce este fizic imposibil dar probabil și extrem de toxic dacă nu letal din cauza restului substanțelor din acel ceai; în aceste condiții ceaiul verde poate fi parte a unei diete echilibrate și asta are un rol foarte mare în controlul și prevenția bolilor - dar în primul rând pentru că e echilibrată, nu pentru că are un anumit antioxidant.
Cantitatea exactă de antioxidanți necesară poate fi un element critic în gestionarea unor boli. Spre exemplu cancerul: aici tratamentele au adesea ca efect secundar stres oxidativ. Ne-am putea gândi că antioxidanții reduc acel stres. Într-adevăr unele studii confirmă asta. Dar altele arată și că ei pot avea efect opus, ajutând tumorile să supraviețuiască tratamentului (ex., Bischin, Cristina; Taciuc, Vicentiu; Silaghi-Dumitrescu, Radu. Effects of antioxidants in cisplatin toxicology, Metal Elements in Environment, Medicine and Biology Tome X, Radu Silaghi-Dumitrescu, Gabriela Garban, Eds., 2010, Eurobit Publishing House, Timisoara, Romania, pp 265-270, http://www.meemb-timisoara.ro/pdf/MEEMB_2010.pdf). Depinde așadar de tipul de cancer, de tipul de antioxidant, de doză; pe scurt, e esențial să urmăm protocolul de tratament recomandat de specialist, fără a suprapune "tratamente naturiste" alternative.
Uneori exact stresul oxidativ este soluția pentru vindecarea unei boli. Medicamentul anti-malarial hidroxiclorochina (celebru zilele acestea în legătură cu COVID-19) face exact asta. Hidroxiclorochina generează stres oxidativ în celulele roșii din sânge infectate cu microbul care provoacă malaria. Suficient stres cât să permită încă funcționarea hemoglobinei din celulă dar să facă mediul neprietenos pentru microb.
În exces, antioxidanții pot deveni agenți de stres oxidativ ei înșiși. Spre exemplu vitamina C, dar nu numai (ex. - și extractele de plante). În studiul citat la începutul acestui text, s-a arătat că vitamina C în exces (la concentrații care s-ar atinge prin injecții) provoacă parțial oxidarea hemoglobinei, degradarea celulelor roșii și chiar și a unora dintre cele albe (ale sistemului imunitar). Ultima observație poate fi relevantă deoarece în cazurile grave de COVID-19 există o furtună de citokine generată tocmai de celulele sistemului imunitar. Întrebarea este dacă (sau în ce condiții, respectiv în ce stadiu al tratamentului) injecțiile cu vitamina C ar putea ameliora acea furtună. Nu există până acum studii clinice clare care să răspundă la acea întrebare. Putem anticipa doar atât: dacă există un efect el ar trebui să se manifeste doar într-o fereastră de timp foarte îngustă din evoluția bolii (la începutul furtunii de citochine, numai dacă ea există; la o administrare prematură riscul este să afectăm fără rost sistemul imunitar, în timp ce la una tardivă trebuie să ținem cont că efectele furtunii asupra țesuturilor deja se văd iar vitamina C nu le poate repara)... și va dura relativ puțin deoarece excesul de vitamină C este eliminat relativ repede din sânge.
Un ultim exemplu: cremele cosmetice pentru piele. Unele conțin antioxidanți iar studiile producătorilor sugerează că au un efect pozitiv. Studii științifice despre mecanismul prin care acel efect ar putea exista... sunt puține dar sugerează că, cel puțin în parte, e vorba că acele creme conțin un exces de antioxidanți și că acel exces acționează ca un factor de stres moderat care provoacă în piele reacții de reconstruire.
În concluzie, subliniem că antioxidanții nu sunt un panaceu medical. Folosirea lor în exces în alimentație este puțin probabil să aibă vreun efect pozitiv (ba poate, indirect, să aibă efect negativ - dacă revenim la exemplul cu sucul de fructe citat mai sus). În anumite condiții excesul de antioxidanți poate avea efecte medicale măsurabile - fie pozitive fie negative. În fața provocărilor de sănătate, inclusiv COVID-19, e de evitat automedicația cu suplimente alimentare și sunt de evitat sfaturile nutriționiștilor de Facebook care recomandă "tratamente naturiste" minune pe care doctorii... vi le-ar fi ascuns. E esențial să avem alimentație echilibrată (deci inclusiv cu antioxidanți); în rest, dacă avem probleme, mai bine folosim internetul pentru a găsi specialiști în medicină decât pentru a găsi alternative la ei.
[publicat original la https://www.amedianet.ro/forum/medicina-interna/antioxidantii-si-bolile-studiu-de-caz-vitamina-c-vs-covid-19]
La concentrații administrate intravenos, vitamina C provoacă stres asupra celulelor roșii (degradând hemoglobina) și asupra celulelor sistemului imunitar. Posibil relevant în cazul COVID-19 (sau al altor probleme) unde s-a propus pentru cazurile severe - dar rămâne de văzut dacă cu efecte bune sau dimpotrivă. Sursa: Lehene, M.; Fischer-Fodor, E.; Scurtu, F.; Hădade, N.D.; Gal, E.; Mot, A.C.; Matei, A.; Silaghi-Dumitrescu, R. Excess Ascorbate is a Chemical Stress Agent against Proteins and Cells. Pharmaceuticals 2020, 13, 107 (https://www.mdpi.com/1424-8247/13/6/107).
Mai în detaliu:
Multe patologii implică sau au la origini stresul oxidativ. Este tentant de aceea să credem că antioxidanții pot ajuta în tratament sau pot preveni boala. Da, dar:
Ingerarea de antioxidanți în exces peste ceea ce oferă o alimentație echilibrată... nu înseamnă neapărat că ei sunt absorbiți sau sunt prezenți în sânge. Nu avem, ca în cazul fierului de exemplu, "depozite de antioxidanți" unde organismul să- stocheze dacă i-am ingerat în exces. E posibil ca efectele exceselor alimentare de antioxidanți să fie mai degrabă indirecte prin afectarea microbiomului intestinal - subiect încă de cercetare. Un exemplu de "așa nu" sunt sucurile de fructe: bogate în antioxidanți, dar acei antioxidanți în mare majoritate nu se absorb; în schimb se absorb glucidele/caloriile din suc, astfel încât efectul net e mai degrabă rău. Dacă dorim antioxidanți din fructe, trebuie să mergem direct la fruct nu la variante procesate (eventual cu zahăr adăugat).
Unii antioxidanți au efecte clare terapeutice (ex., anticancer) dar nu prin activitatea lor antioxidantă (legată de funcționarea ca sursă de electroni în reacții chimice) ci prin forma lor moleculară, care le permite să afecteze activitatea unor receptori moleculari în organism. Dar acea activitate se manifestă la concentrații foarte mari, compatibile cu administrarea medicamentoasă nu cu ceea ce am putea obține din alimentație. Spre exemplu unii antioxidanți din ceaiul verde pot avea efecte terapeutice măsurabile... dacă bem câteva zeci de litri de ceai verde pe zi, ceea ce este fizic imposibil dar probabil și extrem de toxic dacă nu letal din cauza restului substanțelor din acel ceai; în aceste condiții ceaiul verde poate fi parte a unei diete echilibrate și asta are un rol foarte mare în controlul și prevenția bolilor - dar în primul rând pentru că e echilibrată, nu pentru că are un anumit antioxidant.
Cantitatea exactă de antioxidanți necesară poate fi un element critic în gestionarea unor boli. Spre exemplu cancerul: aici tratamentele au adesea ca efect secundar stres oxidativ. Ne-am putea gândi că antioxidanții reduc acel stres. Într-adevăr unele studii confirmă asta. Dar altele arată și că ei pot avea efect opus, ajutând tumorile să supraviețuiască tratamentului (ex., Bischin, Cristina; Taciuc, Vicentiu; Silaghi-Dumitrescu, Radu. Effects of antioxidants in cisplatin toxicology, Metal Elements in Environment, Medicine and Biology Tome X, Radu Silaghi-Dumitrescu, Gabriela Garban, Eds., 2010, Eurobit Publishing House, Timisoara, Romania, pp 265-270, http://www.meemb-timisoara.ro/pdf/MEEMB_2010.pdf). Depinde așadar de tipul de cancer, de tipul de antioxidant, de doză; pe scurt, e esențial să urmăm protocolul de tratament recomandat de specialist, fără a suprapune "tratamente naturiste" alternative.
Uneori exact stresul oxidativ este soluția pentru vindecarea unei boli. Medicamentul anti-malarial hidroxiclorochina (celebru zilele acestea în legătură cu COVID-19) face exact asta. Hidroxiclorochina generează stres oxidativ în celulele roșii din sânge infectate cu microbul care provoacă malaria. Suficient stres cât să permită încă funcționarea hemoglobinei din celulă dar să facă mediul neprietenos pentru microb.
În exces, antioxidanții pot deveni agenți de stres oxidativ ei înșiși. Spre exemplu vitamina C, dar nu numai (ex. - și extractele de plante). În studiul citat la începutul acestui text, s-a arătat că vitamina C în exces (la concentrații care s-ar atinge prin injecții) provoacă parțial oxidarea hemoglobinei, degradarea celulelor roșii și chiar și a unora dintre cele albe (ale sistemului imunitar). Ultima observație poate fi relevantă deoarece în cazurile grave de COVID-19 există o furtună de citokine generată tocmai de celulele sistemului imunitar. Întrebarea este dacă (sau în ce condiții, respectiv în ce stadiu al tratamentului) injecțiile cu vitamina C ar putea ameliora acea furtună. Nu există până acum studii clinice clare care să răspundă la acea întrebare. Putem anticipa doar atât: dacă există un efect el ar trebui să se manifeste doar într-o fereastră de timp foarte îngustă din evoluția bolii (la începutul furtunii de citochine, numai dacă ea există; la o administrare prematură riscul este să afectăm fără rost sistemul imunitar, în timp ce la una tardivă trebuie să ținem cont că efectele furtunii asupra țesuturilor deja se văd iar vitamina C nu le poate repara)... și va dura relativ puțin deoarece excesul de vitamină C este eliminat relativ repede din sânge.
Un ultim exemplu: cremele cosmetice pentru piele. Unele conțin antioxidanți iar studiile producătorilor sugerează că au un efect pozitiv. Studii științifice despre mecanismul prin care acel efect ar putea exista... sunt puține dar sugerează că, cel puțin în parte, e vorba că acele creme conțin un exces de antioxidanți și că acel exces acționează ca un factor de stres moderat care provoacă în piele reacții de reconstruire.
În concluzie, subliniem că antioxidanții nu sunt un panaceu medical. Folosirea lor în exces în alimentație este puțin probabil să aibă vreun efect pozitiv (ba poate, indirect, să aibă efect negativ - dacă revenim la exemplul cu sucul de fructe citat mai sus). În anumite condiții excesul de antioxidanți poate avea efecte medicale măsurabile - fie pozitive fie negative. În fața provocărilor de sănătate, inclusiv COVID-19, e de evitat automedicația cu suplimente alimentare și sunt de evitat sfaturile nutriționiștilor de Facebook care recomandă "tratamente naturiste" minune pe care doctorii... vi le-ar fi ascuns. E esențial să avem alimentație echilibrată (deci inclusiv cu antioxidanți); în rest, dacă avem probleme, mai bine folosim internetul pentru a găsi specialiști în medicină decât pentru a găsi alternative la ei.
[publicat original la https://www.amedianet.ro/forum/medicina-interna/antioxidantii-si-bolile-studiu-de-caz-vitamina-c-vs-covid-19]
Comentarii
Trimiteți un comentariu