Ipocrizia etichetelor lipite politicienilor

Hillary Clinton, probabilul viitor președinte al SUA, a fost membră atât a Partidului Republican cât și a celui Democrat. După standardele din discursul public românesc, este „o traseistă”. Sigur, schimbarea de partid a avut loc acum 50 de ani...
Hiilary Clinton a fost investigată de către FBI, procurori și Parlamentul SUA. Soțul dânsei a fost de asemenea investigat de procurori. După standardele din discursul public românesc, este „o penală”. Ba chiar „o famiglie de penali”. Sigur, acuzațiile împotriva dnei Clinton au fost respinse și nu a existat niciodată vreo sentință, iar prezumția de vinovăție a funcționat...
Hillary Clinton și soțul ei sunt implicați într-o fundație ale cărei încrengături financiare duc până la o afacere în urma căreia Rusia a devenit proprietara unui procent semnificativ din zăcămintele de uraniu din SUA. După standardele din discursul public românesc, dna Clinton este „vândută rușilor”. Sigur, nu e clar dacă dânsa chiar are vreo legătură cu uraniul, sau dacă nu cumva chiar a luptat împotriva acelei preluări rusești de minereuri americane...
Dacă spațiul public românesc ar dori, ar eticheta-o (cred eu în mod nedrept și indecent) pe dna Clinton ca traseistă, penală, vândută rușilor. Nimeni nu o face însă. Dimpotrivă, dna Clinton are suport cvasi-unanim în discursul public de la noi – mai ales din partea acelor comentatori care sunt cei mai iuți la mânie când vine vorba de a lipi local astfel de etichete dure și scandaloase. Mie mi se pare că văd un profund contrast între principiile și faptele acelor comentatori, sau un notabil dublu-standard.
Pentru a încheia, voi cita un articol satiric din prestigioasa publicație The New Yorker, unde autorii speculează ironic despre un scenariu (desigur absurd!) în care dl Donald Trump ar crede că alegerile vor fi „furate” de către dna Clinton prin aceea că „va convinge mai mulți alegători să o voteze pe ea”. Ba autorii chiar plusează spunând în glumă că dl Trump îi va urmări în justiție pe toți cei care au votat-o pe dna Clinton. Foarte amuzant pentru americani, probabil, scenariul satiric propus de The New Yorker. Și totuși, în 2012, când dna Clinton era responsabilă de politica externă a SUA, România trăia exact scenariul de coșmar descris (cred ei satiric) de către cei de la The New Yorker – un scenariu în care după referendum procurorii hărțuiau votanți, căutând la instigarea unor politicieni o fraudă de două milioane de voturi... care până la urmă nu a existat.  

Eu cred că dacă aș avea drept de vot aș vota cu dna Clinton – pentru susținerea acordată/arătată de dânsa mediului academic și teoriilor științifice probate cu dovezi empirice. Asta nu mă opreste însă să dezavuez cât se poate de sever aspectele citate mai sus.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 74.

Profesorul Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, ar fi împlinit azi 74 de ani. A fost dintre aceia pe care faptul că au picioarele pe pământ nu-i împiedică să poată merge, la propriu sau la figurat, oriunde e nevoie sau oriunde se cade. A creat de la zero lucruri, așa cum i se cuvine oricărui  om . Căile i s-au întretăiat cu cele ale unor personalități notabile ale științei și cu domenii de cunoaștere dintre cele mai spectaculoase – astfel încât unii spun că a  pornit de jos  („de la țară”, din satul Botiz) și a ajuns foarte  sus  – la porțile Academiei Române, la universități din Germania, Franța, Anglia, SUA... El v-ar fi spus poate totuși că locul de unde a pornit  era deja suficient de sus  încât de la acea înălțime, a câmpului de la marginea orașului Satu-Mare, să poată plana către  alte  locuri înalte – fie că a fost vulcanul Popocatepetl, ori Center for Computational and Quantum Chemistry de la University ...
Citiți mai multe

Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc. Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi: Revistele Science și Nature . Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc) Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical ...
Citiți mai multe

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Imagine
O serie de instituții de presă, sportive și nu numai, difuzează poze cu un teren de fotbal amenajat într-o pantă incompatibilă cu orice sport clasic. Iată un exemplu: E clar din poză că terenul există și că e unul absurd. I s-a dat și locația, undeva în județul Bihor (vezi de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Dar... știrea are probleme: pretinde că descrie un teren din Bihor la care s-a început lucrul în 2010 și s-a terminat în 2012 cu costul a 600000 RON (de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Or, terenul din poza de mai sus nu e „construit” în niciun fel – ci doar trasat pe o panta preexistentă, care pare parte a unui terasament de drum. pozele se regăsesc postate pe internet în străinătate încă dinainte de presupusa dată de finalizare a terenului din Bihor: http://www.foundshit.c...
Citiți mai multe