Tancurile lui Stalin n-au existat

Ni se spune la școală și în spațiul public despre cum după al doilea război mondial ne-a ocupat Stalin cu tancurile și a distrus democrația. Cu tancurile lui, Stalin a adus dictatura, eliminând fizic și legislativ sistemul de partide politice. Cu tancurile lui, Stalin a distrus economia de piață. Cu tancurile lui, Stalin a distrus legătura culturală cu occidentul progresist și dezvoltat tehnologic.

Vi se spune o minciună. Tancurile lui Stalin n-au existat (sau, mai exact, n-au folosit la nimic). Au existat doar cetățeni dispuși să strige „toți politicienii ar trebui spânzurați” (sau împușcați, închiși, violați, trași în țeapă, arși, concediați, castrați, și altele după gust) și că, în orice caz, democrația parlamentară cu partide este prin definiție rea.

Vi se spune o minciună. Tancurile lui Stalin n-au existat (sau, mai exact, n-au folosit la nimic). Au existat doar cetățeni dispuși să renunțe la dreptul la vot – sau dispuși să nu-l respecte pe al altora.

Vi se spune o minciună. Tancurile lui Stalin n-au existat (sau, mai exact, n-au folosit la nimic). Au existat doar cetățeni dispuși să fie de partea puterii în orice situație, chiar și în cele în care responsabilitatea civică ar cere altceva.

Vi se spune o minciună. Tancurile lui Stalin n-au existat (sau, mai exact, n-au folosit la nimic). Au existat doar cetățeni dispuși să urască „afaceriștii”, „firmele off-shore”, „multinaționalele”, „big pharma”, „conturile”, „profiturile”, „veniturile”.

Vi se spune o minciună. Tancurile lui Stalin n-au existat (sau, mai exact, n-au folosit la nimic). Au existat doar cetățeni dispuși să urască străinii, mai ales străinii care trăiesc mai bine ca noi, cu mai mulți bani și mai multe drepturi.

Vi se spune o minciună. Tancurile lui Stalin n-au existat (sau, mai exact, n-au folosit la nimic). Tot ce trebuia omorât pentru beneficiul dictaturii, am omorât noi înșine – nu tancurile lui Stalin. Ca dovadă, mulți dintre noi o fac și azi, când nu îi mână din urmă niciun tanc. Cine se uită azi cu atenție în jur, înțelege că povestea cu „comunismul impus de ocupația rusească” e foarte incompletă.

Dar la urma urmei, ce să ne mai mirăm că n-au existat tancurile, dacă nici măcar Eminescu n-a existat:

Eminescu n-a existat.

A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,
De curgeau doinele la vale
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei
Și ai Tarii Bârsei și ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adânci
Și un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilica în cartea vieții,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat și niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi și mișcătoare șesuri.

Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.


[Marin Sorescu – Trebuiau să poarte un nume]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.