O catedrală la Botoșani, sau nu

Citim în presa acestor zile despre satul „puturoșilor” din Botoșani, în care 800 dintre cei 3000 de locuitori trăiesc din ajutoare sociale sau pensii și își petrec timpul la birturile din sat – „murind” în același timp de foame. Încerc deci să îmi imaginez cum arată birtul care adună 800 de săteni zilnic „de la ora 8”. Trebuie să fie foarte mare, cât o catedrală întreagă. Evident că nu e deloc așa. Pozele care însoțesc articolul nu ne arată cei 800 de puturoși la birt. Ne arată doar cinci oameni într-o poză, și trei în alta. Opt în total, nu 800. Iar loc pentru 800 de oameni în acele birturi, nici vorbă. Nici măcar loc pentru 80. Și nici nu pare să fie nevoie.

Realitatea din spatele cuvintelor sonore din articol pare să fie aceeași ca în multe alte locuri. Cei 800 nu trăiesc probabil doar din ajutorul social, ci și din agricultura de subzistență încă larg răspândită la noi, și care este atât de solicitantă ca timp încât este incompatibilă cu un loc de muncă normal. Apoi, din câte știu e falsă ideea (subînțeleasă în articol) că există ajutoare sociale pentru șomaj pe perioadă nedeterminată; nu știu să existe nici la noi nici în altă parte mase mari de oameni care trăiesc perioade îndelungate din astfel de ajutoare. Apoi, oameni care abuzează de ajutoarele sociale trebuie că există la Botoșani ca și în Arizona sau Buenos Aires sau Manchester. La fel, oameni gata să meargă la birt la 8 dimineața. De aceste realități cred că nu se îndoiește nimeni, nici de faptul că se poate mai bine decât atât. Pare însă foarte trist să folosim acele fapte concrete, reale, ca să vânturăm clișee rasiste despre nații sau regiuni inerent și imanent bolnave de lene, beție, etc – mai ales când o facem cu afirmații care lasă loc de interpretări șocante dar neconforme cu realitatea – precum cea referitoare la 800 de „leneși” abonați la birt, dintr-un sat de 3000 de oameni. Optimizarea cuantumului și duratei și condiționalității unui ajutor social este o problemă luată foarte serios în toată lumea, și de care e greșit să ne ferim. E păcat însă să o abordăm cu argumente în care entuziasmul pentru progres încețoșează faptele; altfel, riscăm să luăm decizii greșite ce ne vor afecta în rău pe noi înșine, nu doar pe cei 800 de necunoscuți dintr-un sat din Botoșani.